Cei mai mulţi dintre noi se pierd cu firea la vederea sângelui, fie că este vorba de noi înşine, de o persoană apropiată sau de un străin, chiar dacă este o hemoragie mică sau una masivă. Mult mai periculoase sunt însă hemoragiile interne, care privesc un vas de sânge din interiorul organismului şi care se pot exterioriza sau nu printr-un orificiu al corpului.

Ele pun viaţa în pericol prin pierderea de sânge şi prin dezechilibrul hemodinamic produs. Faptul că nu se exteriorizează şi nu sunt evidente reprezintă un risc suplimentar, astfel că pot pune deseori în pericol viaţa pacientului.

Hemoragiile se produc prin ieşirea sângelui din vas (arteră sau venă) în orice organ sau ţesut, din cauza unei leziuni a acestuia, ce poate fi traumatică sau legată de o anumită patologie: la ochi, creier, ficat, splină, rinichi, stomac, colon, aparat genital etc. În continuare, sângele se poate acumula într-un organ sau cavitate care are legătură cu exteriorul, putându-se astfel elimina, aşa cum se întâmplă, de pildă, în hemoragiile digestive, în cele genitale, renale, pulmonare. Sau sângele se acumulează într-o cavitate ce nu are legătură cu exteriorul, generând hemoperitoneu (acumulare de sânge în cavitatea peritoneală, ce găzduieşte majoritatea organelor abdominale), hemotorace (acumulare de sânge în torace), hemopericard (sânge în interiorul pericardului, foiţele ce căptuşesc inima), hemartoza (sânge în articulaţie).

Hemoragiile pot fi mici (cu pierderi de până la 500 ml de sânge), mijlocii (până la 1.500 ml) sau mari (peste 1.500 ml). Uneori, hemoragiile sunt foarte mici, dar repetate (de exemplu, mici sângerări vaginale sau rectale), sau chiar insesizabile cu ochiul liber, aşa cum se întâmplă în unele hemoragii digestive, în care este nevoie de teste speciale pentru evidenţierea sângelui în scaun. Gravitatea hemoragiei depinde, în acelaşi