Au trecut 20 de ani de la Revoluţie. În decembrie 1989, destinul unei naţiuni s-a schimbat. Mii de români au ieşit pe străzi. Cu toţii am trăit cu senzaţia că am avut un rol important în răsturnarea lui Ceauşescu. Era greu să nu crezi asta. S-a văzut la televizor.
Anii au trecut şi, cu timpul, am înţeles că în Revoluţie n-am avut decât rol de figuranţi. Ceauşescu fusese condamnat la moarte în Malta, în urma înţelegerii dintre Bush şi Gorbaciov. Încet, încet, am priceput cum a decurs complotul şi faptul că Ion Iliescu a fost numit, şi nu ales, în primă instanţă. Probabil că şi-n a doua. În timpul acelor zile tulburi a avut loc o bătălie cruntă pentru putere. Au fost ucişi oameni cu sânge rece. Sacrificaţi în bătălia pentru putere.
După 20 de ani, cotidianul „Adevărul“ a iniţiat o serie de articole care analizează dintr-o nouă perspectivă evenimentele din decembrie 1989, mai aproape de realitatea acelor zile. Pentru prima dată se iese din sfera lui „A fost sau n-a fost“. Articolele prezintă actorii principali ai complotului, agonia lui Ceauşescu, prezintă fuga cuplului prezidenţial şi drumul lor până în faţa plutonului de execuţie. Pentru prima dată, un ziar încearcă să explice ce s-a întâmplat în acele zile „fără ură şi fără răzbunare“. E frustrant să descoperi că, de fapt, România a fost ţinta unui plan amănunţit, pus la cale de Moscova, al cărui obiectiv final era eliminarea Ceauşeştilor.
De fapt, ţara noastră a fost scena ultimei mari confruntări a Războiului Rece şi, culmea, n-a fost una între agenţii capitalişti şi cei sovietici, ci o vânătoare în mijlocul unui lagăr socialist muribund. România a jucat un rol important în anul 1989, dar nu rolul pe care a dorit Ion Iliescu să-l inoculeze opiniei publice, acela că Domnia Sa reprezintă o „emanaţie a Revoluţiei“. România a jucat rolul de gropar al comunismului şi asta din ca
