Actualul preşedinte a folosit slăbiciunile legii fundamentale în lupta cu adversarii săi politici. Sursa: Reuters
Cu patalama de preşedinte-jucător, eliberată de Curtea Constituţională, Traian Băsescu şi-a asigurat o libertate de mişcare în spaţiul instituţional mai mare decât predecesorii săi.
Astfel, prevederile şchioape ale Legii fundamentale au fost transformate de şeful statului în atuuri pe care le-a folosit în lupta cu adversarii săi politici.
Faţă în faţă cu un guvern ostil, după scoaterea în 2007 a PD-ului de la guvernare, Traian Băsescu a reuşit să fie cel care avea ultimul cuvânt în organizarea cabinetului Tăriceanu, cu ajutorul magistraţi lor constituţionalişti care au instituit, în interpretarea Constituţiei, „vetoul de unică folosinţă” în nominalizarea miniştrilor.
Astfel, politicieni ostili şefului statului, cum ar fi Norica Nicolai sau Adrian Cioroianu, într-o primă fază, nu s-au putut instala la Palatul Victoria.
Referendumul, mijloc de presiune politică
Un alt drept constituţional al preşedintelui, cel de a convoca referendum, a fost folosit de Traian Băsescu ca o armă în lupta politică. În momentul în care, la începutul lui 2007, adversarii săi îi puneau la cale, în parlament, suspendarea din funcţie, şeful statului a venit în legislativ pentru a-şi anunţa intenţia de a-i consulta pe români în privinţa introducerii sistemului de vot uninominal, o temă cu mai mare priză la public decât demiterea sa.
Materializarea acestei intenţii a avut loc însă câteva luni mai târziu, odată cu europarlamentarele, pe fondul unei simpatii crescute date de rezultatele referendumului, în care 75% dintre români s-au pronunţat pentru menţinerea în fucţie a lui Băsescu. Mişcarea tactică în acelaşi registru s-a repetat în acest an, când şeful statului a convocat referendum pentru
