Argeşeanul s-a şcolit în alimentaţie publică, însă marea sa pasiune este fotbalul, fiind mare fan al lui Nicoale Dobrin. Acum este directorul Compexului Naţional Sportiv de la Budeasa.
Gheorghe Duţulescu a crescut pe uliţele satului, în comuna argeşeană Vultureşti. Copil fiind, majoritatea timpului şi l-a petrecut pe maidane, unde de dimineaţa până seara bătea mingea la porţi de fotbal improvizate din şipci de lemn.
Nu i-a plăcut să dea goluri, ca Nicoale Dobrin, idolul copilăriei sale, ci să apere mingiile trimise către poartă de colegii de joacă.
„De mic copil mi-a plăcut fotbalul. Ne strângeam mai mulţi copiii şi jucam fotbal în fiecare zi la marginea satului. Eu stăteam tot timpul în poartă. Eram înalt şi era foarte greu să primesc gol“, povesteşte Gheorghe Duţulescu.
Urmele fotbalului i-au rămas pe picioare
De pe urma fotbalului s-a ales doar cu juliturile de pe picioare, pentru că nu a ajut şansa să joace la un nivel înalt. S-a oprit cu fotbalul doar la echipa satului, cu care participa la derbyurile intercomunale, care erau extrem de încrâncenate.
„Pe timpul meu se puneau serios osul la bătaie când jucam fotbal. Aveam zeci de julituri pe picioare de pe urma plonjoanelor. Urmele pe picioare au rămas şi acum, după trecerea anilor“, spune Gheorghe Duţulescu. Idolul copilăriei sale a fost marele Nicolae Dobrin.
Meciurile memorabile făcute de „Gânscan“ în tricoul lui FC Argeş, în anii `70-`80, au rămas vii în memoria sa.
„Nu ratam niciun meci al lui FC Argeş, în perioada când juca Nicolae Dobrin. Mergeam nu doar la meciurile de pe teren propriu ale lui FC Argeş, ci şi în deplasări. După mine, Dobrin rămâne cel mai bun fotbalist român din toate timpurile“, precizează argeşeanul. Cu trecerea timpului, pasiunea pentru fotbal s-a mai stins, însă în sufletul lui Gheorghe Duţulescu fotbalistul n
