Am ştiut că vom avea o campanie prezidenţială dură, dar nu ne-am gândit că ne vom aminti zi de zi şi ceas de ceas de atmosfera încărcată de ură şi violenţă din 1990. Cel puţin deocamdată, campania nu înregistrează violenţe de ordin fizic, dar este dominată de o agresivitate verbală iritantă.
Mimozele presei s-au speriat de sloganul de campanie al lui Traian Băsescu De ce le e frică nu scapă , fără a se întreba dacă nu cumva avertismentul preşedintelui le este adresat politicienilor corupţi şi parlamentarilor care au pervertit rostul parlamentului. Aceleaşi mimoze par surde când Viorel Hrebenciuc strigă că Traian Băsescu este beat tot timpul, când Marian Vanghelie afirmă că bea două sticle de whisky pe zi sau când Aura Vasile îl califică pe Emil Boc drept nesimţit, fascist şi imbecil; ca să nu mai vorbim de faptul că nici nu-l aud pe Crin Antonescu lăudându-l pe Ion Iliescu pentru că nu a pus armata să ne împuşte în Piaţa Universităţii. Mai mult, pe intelectualii care-i ţin trena candidatului liberal nu-i acuză nimeni că şi-au vândut sufletul necuratului.
Avem însă nu numai o campanie asimetrică, ci şi incorectă, cu ştiri trunchiate şi scoase din context. De pildă, dacă Traian Băsescu spune că nu îmi doresc anticipate, pentru că pică într-un moment foarte prost, dar că nu poate exclude recursul la acest instrument de deblocare a crizelor politice, Realitatea TV titrează deformant: Băsescu: Alegerile anticipate reprezintă o soluţie pentru rezolvarea crizei politice. Ceea ce, desigur, îi permite lui Mircea Geoană să califice alegerile anticipate drept cea mai proastă variantă, pe care preşedintele ar urmări-o cu cinism, pentru că o vrea pe Elena Udrea prim-ministru. Este lansată astfel o diversiune, în care dezminţirile PD-L nici nu mai contează, pentru că aceasta este o campanie a diversiunilor. Elena Udrea prim-ministru es
