Este bucătar într-un restaurant şi crede că pentru a face această meserie este nevoie de multă pasiune şi răbdare. Veronica Csiki s-a format în tinereţe ca filatoare şi a urmat şi şcoala profesională de strungari. A lucrat o vreme ca şi filatoare, dar, după Revoluţia din 1989, a fost dată afară de la intreprinderea de filatură. „După Revoluţie, am fost dată afară. Conducerea intreprinderii a considerat că pot fi dată afară pentru că soţul meu lucra la Armată şi aveam doar un copil şi ne putean descurca cu un singur salariu. M-am conformat şi, după ceva vreme, m-am angajat ca vânzătoare“, povesteşte ea.
De la stungărie la bucătărie
Norocul a făcut ca în timp ce lucra la intreprinderea de filatură să se facă cursuri de calificare şi pe lângă cursul de „surori medicale“ a ales să facă şi un curs de bucătar , fără să se gândească vreodată că va ajunge să practice această meserie cu atâta dăruire şi pasiune. „Se făceau cursuri şi m-am decis să mă înscriu şi eu. Nu m-am gândit că o să practic meseria, dar mi-a prins bine, mai ales atunci când eram şomeră“, mai povesteşte Veronica. Astfel, din 1992, practică meseria de bucătar cu multă pasiune şi este dispusă să înveţe mereu câte o reţetă nouă. „ Când am început cursul de bucătar ni s-a spus să lăsăm tot ceea ce am învăţat până atunci acasă, pentru că acolo vom învăţa să gătim ca la carte, cum se spune, şi aşa a şi fost. E una să găteşti pentru restaurant şi alta să faci mâncare acasă, unde pui ce ai şi nu ţii cont de gramaje. În plus, ca mâncarea să fie bună, trebuie să o faci cu pasiune. Dacă găteşti doar să găteşti mâncare, nu va fi gustoasă“, este de părere bucătarul. Mai mult, aceasta spune că meseria de bucătar nu este una uşoară. „În bucătărie e la fel ca şi la croitorie: dacă greşeşti, nu mai poţi repara. Dacă tai carnea greşit sau dacă adaugi prea multă sare sau prea mult piper totul e
