Volumaşul cu amintiri şi evocări al hâtrului Neagu Djuvara este o „jucăreauă“ memorialistică agreabilă, anecdotică, scrisă fermecător. Poveştile „deocheate“ adunate de Neagu Djuvara în această cărticică au fost publicate mai întâi în revista „Plai cu boi“. Andrei Popovici, poreclit Galoş, a fost de mai multe ori ministru în guvernele naţional-ţărăniste din perioada interbelică. Iată-l evocat de Neagu Djuvara într-o postură „deocheată”:

„Pe când eram de zece ani, îl invită mama pe Popovici-galoş la Sinaia, în vila pe care o închiria iernile ca să fim la aer curat, că fusese frate-meu bolnav de plămâni. Presupun că va fi avut planuri de măritiş pentru sora mai mică, Jeanne... Jeanne era frumoasă şi distinsă, dar se apropia de 40 de ani tot nemăritată, cred că în urma unei mari decepţii în dragoste... Jeanne se retrăsese din lume şi s-a mărginit la vocaţia de a doua mamă a nepoţilor Răzvan şi Neagu. Mama, disperată.

Şi aşa trebuie să fi fost cu adevărat, ca să-şi arunce ea ochii pe fenomenul Popovici-galoş. A doua zi după sosirea lui la Sinaia, era bolnav, sau se credea bolnav, şi s-a închis în odaia lui, cea mai mare din modesta lui locuinţă. În dimineaţa următoare, Jeanne, milostivă, bate la uşă aducând tava cu micul dejun, cafea cu lapte, cozonac cu unt şi miere etc.

Se aude dinăuntru: «Intră!» Deschide uşa - şi ce vede? Popovici îşi făcea nevoia mare pe ţucal, în pat, cu paltonul pe el, pălăria pe cap şi o umbrelă mare deschisă spre uşă, că, de, cum se zice mai la periferie, «Când e uşile dăşchise, trage corent». Jeanne, stupefiată, îi zice «Eşti un porc!», trânteşte tava pe masă şi iese. Nu e nevoie să spun că şederea tipului la Sinaia fu de scurtă durată”.

Hâtru & elegant

Neagu Djuvara este, probabil, ultimul mare domn dintr-o Românie retrasă definitiv în cărţi. Ofiţer în campania din Basarabi