Mike Stern nu este la prima vizită în România, dar invitaţia la „Bucharest Masters of Jazz“ l-a adus pentru prima oară în Bucureşti. Este o plăcere să-l vezi pe Mike Stern. Fie pe scenă - cântând, fie în culise - urmărindu-şi colegii de pe scenă, fie la o cafea stând de vorbă cu ziariştii. Tot timpul e cu zâmbetul pe buze, comunicativ şi haios în răspunsuri. Considerat în primii zece chitarişti de jazz din istorie, Mike Stern a fost invitat să fie cap de afiş al ultimei seri la „Bucharest Masters of Jazz”, unde a susţinut un recital foarte apreciat de publicul bucureştean, care a avut pentru prima oară ocazia să-l vadă pe scenă.
Stern şi-a început cariera în 1980, alături de doi monştri sacri ai jazzului: percuţionistul Billy Cobham şi trompetistul Miles Davis, părintele fusionului. Cei trei ani pe care i-a petrecut cu fiecare dintre ei au însemnat lansarea în lumea muzicală, asimilare şi experienţă. În cei 30 de ani de carieră care au urmat, Mike Stern şi-a arătat calităţile atât ca instrumentist, cât şi de compozitor, aranjor.
„Eram tânăr şi rebel, şi am intrat în vârtejul muzicii. Au fost şase ani fabuloşi alături de ei. Am crescut foarte mult alături de ei. De altfel, am avut şi o piesă pe care o cântam numai în concert, „Growing up”, în care am inclus pasaje şi teme pe care le-am cântat de-a lungul carierei, evident şi de la începuturile alături de Billy şi Miles. Nu am înregistrat-o în studio, pentru că e prea lungă şi întotdeauna altfel. Am asimilat foarte mult în acea perioadă. Dar eram tânăr şi mai făceam şi greşeli. Însă şi acum asimilez. Tot timpul învăţ ceva nou. Şi de la Yellowjackets am avut de învăţat, şi de la Jeff Andrews şi de la Bob Berg, şi de la David Sanborn, şi de la toţi ceilalţi cu care am cântat. Chiar şi cei de la trupa cu care repet acum îmi mai dau un şut în fund”, spune amuzat Stern.
Nu cântă ni