Oricând are o vorbă bună pentru cei din jur, un zâmbet pe buze, un ţel de atins. Curajul nu a părăsit-o nici de când boala i-a devastat viaţa.

Până ca boala să o atingă, Cerasela Mihovici, tânăra de 19 ani din Răuseni care suferă de o afecţiune pulmonară gravă, avea lumea la picioare. Nimic nu era imposibil pentru ea şi orice îşi punea în minte reuşea, fiind fata cu ţeluri măreţe şi o voinţă cum rar întâlneşti.

Aşa şi-o amintesc foşti colegi, profesori şi prieteni pe Cerasela cea dinainte de boală. Nici când sănătatea a început să-i fie ameninţată de o afecţiune cruntă tânăra de 19 ani din Răuseni nu a cedat. „Era o fată destul de voinică, cu o energie de invidiat. Este o fire care nu se dădea bătută de la nimic. Era tot timpul plină de energie. Avea toată dorinţa de a lupta“, a declarat Mariana Capră (19 ani), cea mai bună prietenă a Ceraselei.

„Domnul diriginte, eu cred că am să mor“

Tot timpul cu zâmbetul pe buze, fata avea o fire energică cu care îi „molipsea“ pe cei din jur. Atât înainte de boală, cât şi după, Cerasela a impresionat prin voinţa ei de a cuceri ţeluri care păreau de neatins. Era prima la sport, acum însă nu se mai poate ţine pe picioare. Chiar înainte de a afla de gravitatea bolii sale, Cerasela a ştiut că lupta va fi una cruntă.

„Într-o pauză, asta înainte să afle ce boală are, a venit la mine şi mi-a spus: «Domnul diriginte, eu cred că am să mor» şi chiar i-am spus atunci, că avea un prie-ten în clasă: «Şi pe Marius cui îl laşi? Nu mai vorbi prostii». De când a terminat şcoala nu am mai fost să o văd pentru că nu am curajul. Mă gândesc să nu îi fac mai rău“, a declarat fostul diriginte al Ceraselei, Emil Dandu, profesor de biologie la Şcoala din Răuseni. Chiar dacă a avut momente în care a simţit că pământul îi fuge de sub picioare, Cerasela şi-a regăsit voinţa şi a continuat să lupte.

„Şi acum mă gândesc cum u