În ceea ce priveşte domeniul cercetării, în ultima vreme n-am remarcat prea multe schimbări. Sau, cel puţin, nu schimbări în bine. Reducerea fondurilor pentru cercetare a fost o "lovitură de graţie" pentru cercetarea românească, deja destul de firavă. În plus, reducerea în bloc a bugetelor pentru proiectele CNCSIS a fost o măsură dezastruoasă care arată cum se administrează fondurile şi care e viziunea managerilor de profil asupra cercetării. S-au micşorat bugetele la toate proiectele care au cîştigat competiţia, fără discriminare, însă obiectivele au rămas aceleaşi! Aşa ceva nu are nici o logică, bugetele sînt corelate cu obiectivele, nu poţi atinge obiectivele respective dacă nu ai fondurile aferente. Rezonabil ar fi fost să se acorde finanţare numai primelor X proiecte, în funcţie de fondurile disponibile, sau să se reducă finanţarea la toate, dar să se facă în corelaţie cu o restrîngere firească a obiectivelor.

Reducerea finanţărilor mă afectează direct, sînt membru al unei echipe de cercetători care a cîştigat competiţia de anul trecut, proiectul a fost acceptat pentru finanţare, dar ulterior bugetul s-a redus la o treime. Cum spuneam, obiectivele au rămas aceleaşi. Va fi practic imposibil să ducem la bun sfîrşit sarcinile asumate în planul de activităţi. De asemenea, faptul că anul acesta nu s-a lansat nici o competiţie pentru proiecte a fost o surpriză extrem de neplăcută; intenţionam să intru în competiţie cu un proiect la care lucrez de cîţiva ani.

Nu există o singură cauză care a dus la această situaţie dezastruoasă. (E totuşi surprinzător faptul că, în vreme ce politica europeană în privinţa cercetării urmăreşte stimularea şi încurajarea proiectelor care au o importanţă strategică, la noi se întîmplă exact pe dos.) Probabil că o primă măsură ar viza suplimentarea bugetului pentru cercetare. O alta ar putea urmări schimbarea mentalităţii gu