„Poeziile mele vorbesc despre viaţa executată în penitenciar”, povesteşte Marcel Agherghinii, în vârstă de 31 de ani, câştigătorul premiului III la Festivalul naţional de creaţie literară „Poezie de puşcărie”, a cărui fază finală s-a desfăşurat ieri, la Penitenciarul Rahova. „Iar inspiraţia mi-a venit privind în jurul meu: ce am văzut timp de 12 ani”. Sursa: Andreea Dogar Aşa i-a venit ideea să scrie poezia „Sacul de box”, despre care spune că este o parodie a vieţii în penitenciar, iar sacul simbolizează haosul din închisoare: „Unde lovea cu pumnul, / Sacul făcea câte un cucui. / Unde lovea cu pumnul, / Cucuiul făcea un alt cucui. / Ele cădeau pe podele / Ori se fixau pe neon, / Ca nişte cuiburi de lăstuni, / Ce pluteau prin aerul sălii”. Într-o zi, a văzut afişul care anunţa concursul şi s-a gândit să participe: „Am fost constrâns de o situaţie. Am avut un avertisment, un raport de pedeapsă, care nu mi se ridică decât dacă particip la acţiuni de integrare socială. Aşa dăm dovadă că ceea ce am făcut, regretăm”, explică el.
"Singurul lucru care ne lipseşte la puşcărie e dragostea"
A stat în biblioteca penitenciarului şi a citit: „Ni se permite să mergem şi să luăm cărţi. Probabil că citind, primind vizite şi sfaturi din afară, ne-au inspirat să compunem poezii, cântece”, crede Marcel, care a stat 12 ani de zile în Unitatea penitenciară Mărgineni pentru o crimă săvârşită când avea 18 ani. „A fost un jaf pentru bani”, îşi aminteşte bărbatul, care peste şapte luni va fi liber. Citeşte în special cărţi de poezie de dragoste: „Ne mai alină, ne stârnesc sentimentele. Citind poezii, ne fac şi pe noi să scriem”. „Singurul lucru care ne lipseşte la puşcărie e dragostea”, spune el. Scrie şi poezii de dragoste, dar nu a avut o persoană anume la care se gândea în momentele de inspiraţie: ”Mi-am făcut o umbră pe care am folosit-o. Relaţia mea cu familia nu e to