● Philip à Ceallaigh, Şi dulce e lumina, traducere din limba engleză şi note de Ana-Maria Lişman, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2009.
Irlandez din naştere şi bucureştean din 2000, Philip à Ceallaigh e un călător în stilul elveţianului Nicolas Bouvier: el nu "vizitează" ţări, ci trăieşte acolo pentru o vreme, stabilindu-şi un domiciliu şi luîndu-şi o slujbă sau alta. Asta face din el nu un turist, ci un expert în vieţi provizorii " şi, în consecinţă, un personaj terestru foarte interesant. Lucrurile nu sînt mai puţin interesante nici cînd personajul acesta devine autor. à Ceallaigh se află deja la al doilea volum de proze scurte, după debutul cu Însemnări dintr-un bordel turcesc de acum trei ani. Noile povestiri " cele din Şi dulce e lumina " îl confirmă ca scriitor cu nerv fabulatoriu, experienţele trăite personal refuzînd transcrierea strict reportericească în favoarea unor dezvoltări ficţionale de varii anverguri. Aici se află şi sursa surprizelor la lectură.
Cititorul nu va găsi în textele lui à Ceallaigh exuberanţa/exotismul/ pitorescul unor însemnări de călătorie, ci mai degrabă semnele unei neliniştite navete între clipa de vrajă şi momentul dezvrăjirii, între secunda de graţie şi cea de dezabuzare, între inflamaţia trăiristă şi spectrul absurdului. Trei proze (inclusiv cea care dă titlul volumului) au ca decor Egiptul. O alta e plasată în România lui Zelea Codreanu, iar alta pare cocoţată pe cărările lui Calistrat Hogaş. Una (foarte frumos lucrată literar) se petrece în Irlanda, una plasează o ironică poveste mizerabilist-poliţistă în Georgia, alta asamblează ludic o parabolă în SUA, iar alta parcurge nu atît deşertul, cît " parodic " Alchimistul lui Coelho. Şi mai sînt vreo trei plasate " s-ar zice " într-un cartier mărginaş bucureştean, cu cîte o energică poveste de sex, ceva iţe intertextuale şi postcoitum postmodern.
