Acest film de concert, exaltant şi profund emoţionant,e cel mai bun documentar muzical făcut vreodată. Cine ar fi crezut? O iniţiativă care părea pură exploatare mercantil-necrofilă se dovedeşte a fi cel mai potrivit tribut adus unui imens talent „gone too soon“. „This Is It“ e: o întoarcere de situaţie colosală, o potenţare a unui mare mister, un portret pasionant, răvăşitor, pe alocuri chiar transcedental, al unui artist uriaş şi un documentar care reafirma miracolele pe care le poate face muzica în viaţa noastră.

Ştim din istericul covarage de presă de după moartea superstarului că, în ultimele momente ale vieţii sale, MJ era o creatură patetică, complet drogată (episoadele din ultima sa noapte fiind doar ultima picătură), descompusă fizic, o umbră şubredă a ceea ce fusese odinioară, o ruină epuizată de teribilul efort pe care cele 50 de concerte din Londra îl presupunea, o corvoadă pe care o acceptase din cauza datoriilor şi a presiunilor anturajului.

„This Is It”, gigantic şi intimist, ne arată cu totul şi cu totul altceva: dacă s-ar fi ţinut, concertele britanice ar fi fost cele mai incredibile show-uri din istorie.

De o graţie supraumană

Kenny Ortega, regizorul spectacolului, l-a confecţionat din zeci de ore de footage brut înregistrat la repetiţii; a renunţat la materialele de arhivă deja îngrozitor de uzate şi s-a concentrat asupra omului la muncă.

Îl vedem pe MJ ca pe o fiinţă  posedată de demonul muzicii, într-o formă incredibilă pentru cei 50 de ani ai săi, un hiperprofesionist dulce şi umil, venerat de trupa sa de dansatori, de tehnicieni şi de muzicieni care îi sorb, ca într-o biserică („the church of rock’n’roll“) fiecare pas şi fiecare indicaţie abia şoptită.

Jackson e un fenomen – mişcările nu sunt coregrafiate, ci par a ţâşni din trupul său plăpând (nu mai are agi