Thunbergia, floarea Indiei, cum mai este denumită, înfloreşte abundent având flori galbene cu centrul negru, dar şi flori albastru deschis. Înmulţirea se face prin seminţe semănate în luna martie, într-un amestec puţin diferit, de pământ de pădure şi nisip, cernute fin. Pentru grăbirea germinaţiei, specialiştii în domeniu recomandă acoperirea semănăturilor cu un geam. Acesta se va îndepărta de îndată ce seminţele vor răsări.

Thunbergia este recomandat să fie cultivată în încăperi calde, însorite şi cu umiditate ridicată. De asemenea, această plantă cere să fie sprijinită cu un tutore drept de lemn, fie cu un arc de sârmă mai groasă de fier, în jurul căruia se vor agăţa tijele.

Pe timpul verii, Thunbergia trebuie udată din abundenţă. Aveţi însă grijă căci pulverizarea se va face numai în perioada în care planta nu este înflorită. În schimb, iarna, planta parcurge o perioadă de repaus relativ, în care se va uda foarte puţin.

Printre duşmanii acestei plante deosebit de frumoase se numără acarienii şi păduchii lânoşi.

Cei care au în apartamente o astfel de plantă trebuie să ştie că ea trebuie pusă la adăpost de curenţii de aer.

Thunbergia înfloreşte din noiembrie până în martie. Plantele mature pot fi mutate afară în luna mai, în ghivece mari şi trebuie acomodate treptat cu temperatura de afară.

Specii variate

Există peste 200 de specii şi varietăţi de Thunbergia. Cea mai spectaculoasă este însă de departe grandiflora. Aceasta este cunoscută prin părţile noastre sub denumirea de „Suzana cu ochi negri“. Atinge chiar şi şase metri înălţime, are inflorescenţă bogată, flori duble de un albastru clar cu mijloc galben, fiind o plantă ideală pentru pergole.

Varietăţile „Aurantiaca alba“ şi „Aurantiaca lutea“ sunt mai puţin cunoscute, dar şi ele la fel de frumoase şi spectaculoase precum „Suzana cea cu ochi negri“.

Pri