Localnicii îl consideră al doilea Snagov. Datorită lacului şi peisajului. Există pe malurile Mostiştei un sat, destul de ascuns drumeţilor prin Călăraşi, la care ai acces doar pe un "drum" naţional hurducăit, cu gropi multe, dar şi frumos tivit de o parte şi de alta de plopi înalţi (probabil fără soţ), un sat ales de către Comisia Europeană între cele 20 de sate europene din România, al şaselea pe listă " Mînăstirea.
Cucii
Nu e Halloween. E un soi de bizarerie bogumilistică, Sărbătoarea Cucilor, un festin împrumutat de către cei din Mînăstirea de la fraţii bulgari şi asezonat cu tradiţii locale. A doua zi după Lăsata Secului, pe străzi apar tineri mascaţi, siluete albe, fantomatice, încinse peste cearceafurile albe cu brîie colorate sau negre, cete de flăcăi ce chiuie şi bat în tobe artizanale şi se mai "bat" şi între ei cu beţe lungi, aşa, ca pentru alungarea spiritelor rele. Se aprind focuri mari pentru exorcizare. Înainte se făceau movile de lemn şi din mobilă veche, să alunge răul din trecut. Azi, mai modern este focul din anvelope, căci probabil " spun hîtru localnicii " mirosul de anvelopă arsă alungă mai abitir spiritele rele.
După care urmează purificarea. Adică se adună oamenii la şpriţ, la halviţă, ca pe vremuri, la plăcinte şi distracţie. Şi se aşterne buna voie.
Inundaţia
Acum doi ani, la Mînăstirea au fost inundaţii. Din cele rele. S-a rupt digul de protecţie de pe Dunăre şi apele furioase au năvălit peste sat. A fost jale mare, sute de case prăbuşite, oameni rămaşi în cîteva ceasuri fără agoniseala de-o viaţă întreagă. E o poveste care încă trepidează ritmul discuţiilor. "A fost prăpăd mare" " povestesc oamenii. "Am fi scăpat, dar a intrat apa în zona de protecţie, a făcut legătura cu celelalte lacuri, iar la noi a venit puhoiul ca într-un fel de pungă. Îşi făcuse Dunărea… aşa, ca un… al doilea braţ. Atunci a fost lovitu
