Soaţa unuia dintre membrii proeminenţi ai redacţiei, şi într-o vreme chiar secretarul organizaţiei de bază PCR, tocmai aflase de ştrengăria extramaritală a prinţului consort al familiei. Întrucât Dulcineea care-l ispitise pe păcătos era o colegă de redacţie, titulara certificatului de căsătorie nu a pregetat să reclame cazul atât pe cale administrativă, cât şi politică. Stilul "lăcrimaţiei" a evoluat de la mâinile în şolduri la cel al poalelor în cap, aşa că tot târgul era la curent cu tărăşenia. Ceva-ceva răbufnise şi înainte, însă la nivelul şoptit, care respecta principiul nu ştie bărbatul - în cazul nostru bărbata - ce ştie tot satul.
Protagoniştilor idilei le cam luase Aghiuţă minţile. Ajunseseră chiar să plece în deplasări împreună. Iar o echipă de filmare era pe atunci constituită din cinci oameni. Nu chiar toţi aveau lacăt la gură. Şi aşa, de la unul la altul, vestea a ajuns taman unde nu trebuia. Nu s-au aflat în târg argumentele şefilor administrativi şi de partid care l-au readus pe infidel pe calea cea bună. Cert este că intervenţia "forurilor" a stins conflictul, şi adulterinul s-a întors în cuşca conjugală.
În acelaşi perimetru s-a mai întâmplat o asemenea dandana, numai că împricinatul a fost mult mai dibaci şi târgul nu a mai aflat detaliile suculentei afaceri. Cuvântul suculent nu a fost folosit întâmplător în acest context, întrucât focoasa parteneră era partizana unor procedee sexuale mai emancipate, mult plăcute franţujilor, ca să n-o mai dăm după cireş.
"I-a plăcut ţăranului", a fost comentariul celui care aflase detaliile direct de la sursă şi care a împrăştiat vestea unui cerc de intimi. Pare-se că plăcerea a fost substanţială, întrucât paşii pe dinafara potecii conjugale au continuat şi în stilul clasic, din moment ce, aşa cum bănuiau câţiva geloşi pe succesul poznaşului Don Juan, rezultatul unui
