Rita Chirian s-a născut la Botoşani, în 1982. În 2006 îi apare volumul de versuri Sevraj, pentru care primeşte Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Prima şi Premiul pentru debut al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România. A tradus (din limba franceză) romanul Babylon Babies de Maurice G. Dantec (Polirom, 2009). Rita Chirian, ai un volum de poezii recompensat cu Premiul „Mihai Eminescu“ pentru Debut, un volum în lucru, o experienţă la catedră. E mult, e puţin? Nu mi-am dorit o existenţă tumultuoasă, şi totuşi am avut-o şi ea continuă în acelaşi ritm năvalnic; cu toate astea, punctele de referinţă sînt cele uzuale: un liceu şi cîteva olimpiade de literatură cu coroniţă, la Botoşani, o Facultate de Litere, un master în postmodernism şi un mariaj consumate în Sibiu. Acum, povestea romanului Rita-Miura-Kirke şi motanul Pitic se consumă la cîteva case de Mircea Ivănescu. Peste toate astea, un volum de poezie, Sevraj, ieşit la Vinea, şi un număr de premii, printre care, da, trebuie amintit Premiul „Mihai Eminescu“ pentru Debut, la Botoşani, în 2007. Apoi, un al doilea volum de versuri, care stă – aşa, pritocit, tescuit, cuminte – să-şi scoată nasul în lume, un volum cu care tot ameninţ de vreo doi ani, o carte care-şi vrea articulaţiile întărite, întărite bine. Printre altele, traduc. În timpul liber – să spun aşa –, sînt profesor de limba română, undeva, la 30 şi ceva de kilometri de Sibiu, într-o comunitate săracă, aşa cum nu sînt multe, cu copii trişti, şi ulii, şi cai. Asta ar fi eboşa mea existenţială. Sînt cumulardă. Scriu fiindcă pot să trăiesc. Viaţa mea a fost un exil în care doar eu mi-am aparţinut, iar primul meu copil „sevrotic“ e un bastard frumos şi cu apucături ignobile. Cum se face că ai ajuns la Cisnădie, şi nu la opt kilometri mai încolo, la Sibiu? E un drum lung de la Botoşani şi, din auzite, destul de întortocheat. Exist