"Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta să aleagă între doi foşti comunişti, după atâţia ani ?”. Sursa: ReutersSursa: Agerpres

1 /.

Cam aşa suna replica jucată cu suficientă convingere de candidatul „dreptăţii şi al adevărului” în noiembrie 2004. Şi poporul, a cărui soartă nefericită era deplânsă, a ales: Traian Băsescu.

Poate pentru că, în comparaţie cu „arogantul” Năstase, pasionat de vânătoare şi de artă, stăpân peste marele partid al baronilor, marinarul venit de la Primăria Capitalei, pe valurile revoluţiei portocalii, părea un fost comunist gata să îşi asume erorile trectului şi să devină un preşedinte care să joace pe o singură carte - Constituţia.

În pofida imaginii PSD de partid corupt, formaţiunea a obţinut cel mai mare număr de mandate, înfrângerea din scrutinul ce a avut loc în toamna lui 2004 fiind exclusiv a lui Adrian Năstase. Bătălia a fost una destul grea şi, la fel ca în 1996, a fost nevoie de formarea unei alianţe politice între PNL şi PD pentru înlăturarea pesediştilor de la putere. Dacă cele două partide de opoziţie ar fi participat separat la alegerile de atunci, nici liberalii, nici democraţii lui Traian Băsescu nu ar fi avut şanse. Alianţa nu s-a bazat pe afinităţi de ordin doctrinar- PNL partid istoric, de centru-dreapta avea puţine lucruri în comun cu, pe atunci, social-democraţii lui Traian Băsescu, desprinşi din fostul FSN.

Revoluţia portocalie

Promisiunea unei bătălii anticorupţie ce ar fi trebuit să culmineze cu „ţepele din Piaţa Victoriei” a stat în centrul mesajului electoral al candidatului Alianţei PNL-PD. Unul din momentele electorale care au atârnat greu în cucerirea Palatului Cotroceni a fost reconfigurarea tandemului Stolojan-preşedinte, Traian Băsescu-premier. Scena retragerii din cursa prezidenţială a candidatului liberal Theodor Stolojan a fost jucată şi ea