Aşa cum se spunea şi în spotul audio de prezentare a ASTRA Film Festival, ediţia din acest an a adus pe ecranele de cinema de la Casa de Cultură din Sibiu o mini-istorie a ultimului deceniu la nivel mondial. Veştile nu sînt deloc liniştitoare, majoritatea subiectelor sînt centrate în jurul globalizării, în diferitele ei forme: confuzia sau pierderea identităţii (multe filme din Competiţia Student au insistat mult pe această idee; sărăcia şi dezumanizarea cauzată de aceasta; terorismul). Cu alte cuvinte, lumea în care trăim, la început de mileniu, nu e un loc prea plăcut. Unul dintre scopurile filmelor documentare este de a atrage privirile spectatorilor spre acest fapt şi, mai subtil, să ne îndemne să ne gîndim la cum am vrea să arate lumea pentru urmaşii noştri. Marele Premiu al ASTRA Film Festival a fost acordat unui documentar ce se încadrează perfect în cele spuse mai sus. Gandhi’s children/Copiii lui Gandhi îi arată pe băieţii de la un orfelinat din New Delhi ce adăposteşte copii de toate vîrstele, copii ce au fost luaţi direct din stradă, în încercarea de a-i abate definitiv de la traseul de răufăcători, ce li se pregăteşte în cartierele sărace în care locuiesc. Adăpostul le oferă cazare, hrană, haine şi speranţa că într-o zi vor ieşi de acolo oameni mai buni decît dacă ar fi rămas pe străzi. Aparatul de filmat nu ocoleşte nici problemele din interiorul orfelinatului: cruzimea copiilor mai mari faţă de cei mici, raportul stăpîn-supus, care se instalează între ei, dificultăţile unora de a se adapta unui mediu lipsit de dragostea familiei, precum şi dificultăţile de a se disciplina. Regizorul David MacDougall a realizat un film greu de urmărit cu ochii limpezi, neumeziţi de lacrimile ce se încăpăţînează să apară atunci cînd eşti martor la soarta copiilor nefericiţi. Alegerea juriului de a-l desemna Cel mai bun film al Festivalului este demnă de aplauze.