Acordul internaţional privind reducerea gazelor cu efect de seră se loveşte de ţările puternic industralizare ale lumii, care nu se angajează cu tărie să reducă emisiile de dioxid de carbon. Summitul mondial de la Copenhaga, în care ar trebui semnat un document-înlocuitor al Tratatului climatic de la Kyoto, are loc peste o lună de zile, dar în loc să avanseze, discuţiile între statele lumii provoacă şi mai mari nemulţumiri.

Deja ţările africane au plecat de la cele mai recente negocieri, de la Barcelona, în semn de protest faţă de ţările mari şi puternic industrializate cere refuză să îşi reducă semnificativ emisiile de carbon. De altfel, OSCE susţine că tensiunile dintre state ar putea fi exacerbate de schimbările climatice.

În acest fapt stă de fapt cheia negocierilor climatice: cât de mult sunt dispuse marile puteri ale lumii să îşi reducă emisia de gaze cu efect de seră?

Într-un raport pentru Banca Mondială, se arată că încălzirea globală va înfometa 25 de milioane de copii.Ambasada Marii Britanii a furnizat, în exclusivitate pentru „Adevărul“, cele mai noi concluzii cu privire la efectele încălzirii globale.

Comisia Interguvernamentală pe schimbările climatice a recomandat naţiunilor dezvoltate ca până în 2020 să reducă emisiile cu 25 până la 30 procente. Dar Statele Unite, de exemplu, nu pot semna acest acord până când o lege în acest sens nu este trecută prin Senat.

O altă diferenţă de opinie între state rezultă din întrebarea: Cu câţi bani ar trebui ţările bogate să le ajute pe cel sărace să se adapteze schimbărilor climatice, adică să îşi reducă emisiile de gaze?

Până acum doar Uniunea Europeană a fixat un plafon de 100 de miliarde de euro pe an pentru finanţarea ţărilor cele mai sărace în scopul de a le ajuta să gestioneze efectele încălzirii climatice în perioada 2013