L-am şi avertizat pe Cristi că o să scriu despre el. Dar de fapt scriu pentru o întreagă clasă de comentatori care îl iubesc necondiţionat pe Băsescu. Pătrăşconiu e doar prototipul pe care l-am ales pentru această polemică – e doar un nume generic pentru un personaj colectiv.
Pătrăşconiu „realul” e un tip foarte simpatic care execută perfect sărituri în piscină şi cu care ai ce vorbi la o ţigară. Dar pe mine mă interesează Pătrăşconiu publicul.
Am făcut deja o confesiune simplă. Sînt unul dintre dezamăgiţii de Băsescu şi nu pentru că am votat ca tolomacul cu el pentru că „le zicea bine” acum 5 ani, ci pentru că nu suportam Năstase şi aveam nevoie de discurs critic în spaţiul public. Despre asta am scris într-un răspuns către Fumurescu, cel care spune că totuşi va vota în scîrbă cu actualul preşedinte.
Sfaturile mele către iubitorii lui Băsescu ar fi următoarele: nu faceţi greşeala să vă luaţi drept reper istericii antibăsescu pentru că veţi deveni nişte bieţi activişti voi înşivă. Nu se poate să nu priveşti critic în masă candidaţi precum Băsescu, Geoană şi Antonescu, toţi sînt de fapt complici, nu competitori, toţi au guvernat în ultimii 5 ani lamentările legate de manipulările la televiziune aveau sens acum 5 ani. Acum Băsescu e la putere. E criticat interesat, alteori nu. Dar atunci cînd îl iubiţi extrem, orice critică, şi aia justificată, devine un semn că te-ai dat cu mogulii. Şi orice apreciere înseamnă că visezi o funcţie de la gruparea Băsescu TRU sau Preda nu sînt deloc o garanţie pentru calitatea comunicării PDL. Sînt destule alte feţe (Sulfina, Hoară) care repetă ca nişte roboţi ce li se spune de la partid dimprenuă cu roboţii PSD şi PNL. PDL este în continuare un partid prea ordonat pentru gustul meu. Cetăţeanul modern consumator de media, fie el în Alaska sau în Mongolia, învaţă, dacă îl ţine IQ-ul să filtreze manipulări. Exact aşa cu
