Cum se ştie, actuala criză economică a debutat prin folosirea rafinată (se poate citi şi „ilegalizare“, pariu cu asupra de măsură pe creditele neperformante, offshore-izare etc.) a instrumentelor bancare. Pesemne însă că orice marinar trebuie să mai dea, măcar uneori, bună ziua uscatului pentru a nu o lua razna definitiv, pentru a nu îşi închipui că întreg universul este numai şi numai o nesfîrşită mare, iar Dumnezeu, o barcă de salvare în care încap toate echipajele în circulaţie. Bănuiesc că tocmai pentru a evita intrarea într-un asemenea siaj al aberaţiei, Raiffeisen Bank a inaugurat acum şase ani „Raiffeisen Art Proiect“, „iniţiativă menită să sprijine dezvoltarea proiectelor artistice din diferite zone de expresie“, cum ne anunţă chiar iniţiatorii. Bun, mă puteţi trezi cu duşul rece al explicaţiei PR-istice, dar, oricum, realitatea palpabilă numără deja trei experienţe scenice, două din domeniul artelor plastice şi cîte una din muzică şi literatură. Între actorie şi scris Pe de altă parte, un băiat de la Lehliu, născut în ’74, fiindcă nu a ştiut destule limbi străine, însă murea de frica armatei (zice el), a lăsat baltă intenţiile jurnalistice şi s-a apucat de UNATC (clasa Olgăi Tudorache) pe care a şi încheiat-o, odată cu mileniul trecut. Şi s-a apucat de scris. Teatru. (Sigur, actorul nu a stat nici el degeaba, numărînd deja vreo douăzeci şi patru de filme, şi nu puţine prezenţe scenice.) Teatru şi scenarii. Fetele marinarului, de pildă, îi aparţin. (Să fiu iertat, dar în domeniu sînt un programatic şi elitist nonspectator.) Cum singur spune: „Cînd nu îmi plac lucrurile ca actor, găsesc refugiu în scris, iar cînd mă plictisesc de scris, mă întorc la actorie. Este o formă de laşitate, dacă vreţi“. Omul se cheamă Cornel Mimi Brănescu. La rîndul lor, nici oameni precum Marcel Iureş ori Alexandru Dabija (alături de o serie redutabilă de alte personalităţi)