Care este legatura dintre Nicolae Ceausescu, Miodrag Belodedici, un sofer de pompe funebre din Tulcea, doi romani care pleaca in Spania si un angajat de la o benzinarie din Sibiu? Elementul comun este autoturismul Dacia, subiectul documentarului „Dacia, dragostea mea”, realizat de Julio Soto si Stefan Constantinescu, si prezentat miercuri seara la Muzeul Taranului Roman. Filmul are in primul rand umor, dar pare sa vorbeasca mai degraba despre Dacie ca metafora a spatiului geografic romanesc decat despre automobilul Dacia ca simbol al unei epoci. Filmul poate fi vazut in Bucuresti pana in 26 noiembrie.

Stefan Constantinescu este pictor „la baza”, dar de cativa ani cocheteaza cu arta video. Din 2003, autoturismul Dacia este o prezenta recurenta in preocuparile sale, ca si istoria Romaniei incepand cu 1968 - anul sau de nastere. In 2003 a realizat proiectul video „Dacia 1300, generatia mea”, pentru care i-a intervievat pe vecinii din blocul unde a locuit in perioada comunista, inainte de a emigra cu familia in Suedia. Automobilul Dacia era folosit ca pretext al intoarcerii in trecut si al interogatiilor legate de propria copilarie.

Vezi trailerul filmului:

Anul trecut, Stefan Constantinescu a lansat remarcabilul album „Epoca de Aur pentru copii”, care numai pentru copii nu e, desi foloseste celebrele pop-up-uri, adica obiectele in relief care rasar dintre pagini cand le deschizi. (Cateva fotografii si o prezentare se pot vedea aici).

Curios, ideea unui documentar despre „masina mica” Dacia nu i-a venit lui Stefan Constantinescu, ci colaboratorului mai vechi al acestuia, spaniolul Julio Soto.

In 4 noiembrie, Stefan Constantinescu - care in acest an a reprezentat Romania la Bienala de la Venetia, impreuna cu Andreea Faciu si Ciprian Muresan -, a aratat pentru prima oara in Bucuresti, la Sala „Horia Bernea”