Lasand la o parte coalitia de conjuctura anti-PD-L a PSD, PNL si UDMR care i-a retezat sansele de a deveni prim-ministru, scurta calatorie "printre stele" a economistului Lucian Croitoru arata ca nu e suficient sa stii niste adevaruri daca vrei sa impui schimbarea, ci trebuie sa te mai si bati pentru ele.
Oricat ar fi fost de bine intentionat si de pregatit dl. Croitoru, mesajele pe care le-a dat nu au fost destul de convingatoare pentru opinia publica.
Este adevarat ca dl. Croitoru avea doar partial sanse, avand in vedere anuntul ferm al partidelor enumerate de a vota contra lui inca de la numirea de catre presedintele Traian Basescu, dar discursurile sale nu au fost suficient de ferme si nu au adus nimic nou, memorabil, care sa fie intr-adevar o platforma de constructie si care sa fisureze eventual alianta ad-hoc impotriva candidaturii sale. Ca avea sanse sau nu, aproape ca nu era treaba sa. Ideea era sa spuna ceva sa lase urme cat timp tara a fost cu ochii pe el si sa deschida ochii politicienilor ca trebuie sa se hotarasca mai repede daca nu vor ca economia sa alunece si mai la vale.
Vocea sa nu a razbit insa distinct prin vacarmul politic, iar senzatia a fost, cel putin initial, ca il preocupa prea mult imaginea sa si nu intr-adevar nevoile tarii. Spre exemplu, precizand din prima interventie, la Cotroceni - "nu sunt inginer", a creat confuzie. Si daca ar fi fost inginer, care ar fi fost problema? Chiar asta era preocuparea celor care il ascultau?
Sunt destui ingineri deveniti bancheri dupa Revolutie, iar studiile in economie inainte de 1990, impregnate de socialism stiintific, nu sunt neaparat o garantie a bunei intelegeri a mecanismelor capitalismului, ci dimpotriva. Inclusiv reactia de ieri din Parlament, cu citate din poezii, nu a fost tocmai cea mai potrivita pentru tensiunea prin care trece tara.
Din pacate, exista posib
