Barmanul cu vocaţie de scriitor Tudor Nicolae este un personaj deosebit de pitoresc, care locuieşte pe o stradă rătăcită de la periferia municipiului Buzău, în cartierul Dorobanţi 2. „Artistul” de pe strada Luminii fost miner şi sticlar de Galle-uri a ajuns de câţiva ani să administreze un mic băruleţ de cartier.

În localul modest de la periferia municipiului, buzoianul a redescoperit dragostea pe care o avea încă din copilărie pentru literatură şi pentru cărţi:

„Provin dintr-o familie foarte săracă şi m-am născut aici la Buzău .De la fragedă copilărie am locuit în curtea unei biserici, apoi cu chirie pentru că mama era foarte săracă.

Cu toate acestea mama m-a dat la şcoală şi am terminat Liceul Agricol din Buzău. Pasiunea pentru literatură şi cărţi am dobândit-o din copilărie de când am început să citesc tot ce îmi pica în mână.

Dacă spiritul este pur şi nealterat ca al unui copil, dragostea pentru literatură sau artă poate veni de la sine .

Aşa se face că în urmă cu 3 ani mi-am împlinit un vis după ce am reuşit să public o parte din cugetările mele pe care le-am intitulat Duminicalii.

Dar să revenim la povestea vieţii mele. După armată am vrut să-mi fac un rost în viaţă şi m-am angajat la o mină din Valea Jiului în anul 1980. Am intrat apoi şi la Facultatea de Maşini şi instalaţii miniere din Valea Jiului dar n-am reuşit să termin decât un an.

În scurt timp din muncitor necalificat am ajuns dispecer pentru subteran. Un an mai târziu am revenit cu familia la Buzău şi am lucrat până în 1992 la Fabrica de Produse din Sticlă „Perla”.

Am început apoi o afacere pe cont propriu cu galleuri care a funcţionat până în 2005 când am fost nevoit să renunţ si să-mi deschid un mic bar la mine în curte.

Pentru a lega literatura de viaţa cotidiană, am înfiinţat î