Cei mai mulţi români au locuinţe proprietate personală, nu şi-au schimbat domiciliul şi nu au călătorit în străinătate nici înainte, nici după 1989. O schimbare faţă de perioada de dinainte de '89 este migraţia de la oraş la sat sau de la oraş la oraş. Sunt concluziile unui nou capitol din cercetarea sociologică realizată de CURS în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Diferite aspecte care reflectă condiţiile de viaţă ale populaţiei reies din imaginea pe care populaţia de astăzi, care avea cel puţin 18 ani în 1989, o are, sub forma reprezentărilor sociale (şi a datelor factuale care le afectau existenţa), despre perioada dinainte de 1989, comparativ cu cea de astăzi.

Din analiza primelor cuvinte care le vin în minte celor întrebaţi, rezultă atât unele aspecte pozitive, referitoare la stabilitatea locului de muncă, diferenţierea socială redusă, condiţii minime de viaţă îndeplinite, cât şi unele aspecte negative referitoare la lipsa alimentelor, frig, întuneric etc., specifice perioadei comuniste. Pe lângă acestea, condiţiile de viaţă ale populaţiei, de ieri şi de azi, sunt marcate de modul de locuire şi de mobilitatea teritorială.

Astfel, în ceea ce priveşte casa în care locuia/locuieşte populaţia, în 1989 şi în prezent, se observă că în 1989 era mai mare decât în prezent proporţia celor care locuiau în apartamentele de bloc (43%), comparativ cu 39%, în prezent. În mod corespunzător creşte ponderea celor care locuiesc în case unifamiliale (de obicei, casă cu curte, cu sau fără grădină) de la 56% la 59%, precum şi a celor care locuiesc în vilă (casă unifamilială etajată), categorie care practic nu exista în 1989, dar reprezintă peste 1% în 2009. (vezi Grafic "În ce fel de casă locuiaţi în 1989 şi în prezent?")

Din punct de vedere al proprietăţii, trecerea la economia de piaţă a condus la creşterea ponderii celor