Nu stiu cine va incasa si cine va deconta electoral nota de plata a respingerii Guvernului Croitoru. Dar stiu cine o va achita din punct de vedere financiar: Romania.
Pana la urma acest cabinet nu ar fi avut decat o misiune certa: sa indeplineasca cele mai stringente conditii pentru ca banii de la FMI sa fie accesati, in frunte cu intocmirea bugetului. Oricum, dupa alegeri se va discuta in cu totul alti termeni in functie de catigator.
Dar prin votul sau Parlamentul a facut mai mult decat sa puna situatia financiara a Romaniei in mare pericol. A anulat alternativa la Traian Basescu si ne-a impins in plina aberatie.
"Urandu-l atat de mult, combatandu-l atat de mult, gandindu-te atat de mult la el, ai ajuns sa semeni cu el in toate privintele. Nu exista ideal care sa merite asemenea marsavie", scrie Gabriel Garcia Marquez intr-una dintre marile sale carti. Li se aplica perfect adversarilor lui Traian Basescu.
L-au acuzat de iresponsabilitate si s-au dovesit ei insisi iresponsabili, l-au acuzat de inflexibilitate si s-au dovedit inflexibili, l-au acuzat ca tradeaza interesul national pentru ca apoi sa-l calce ei in picioare, fara nicio retinere.
Traian Basescu a desemnat premierul afirmand ca isi exercita o prerogativa constitutionala, la care nu a vrut sa renunte pentru a nu se trezi intr-o noua situatie de tip Calin Popescu Tariceanu (un premier al adversarilor care sa-i goleasca mandatul de orice putere si impotriva careia sa nu aiba nicio parghie), in ipoteza realegerii. Cat timp nici pana in ziua de astazi aceasta prerogativa nici macar nu i-a fost contestata la Curtea Constitutionala, ea ramane in picioare.
Putea fi presedintele mai flexibil? Putea fi mai intelept? Putea avea o strategie pe termen mai lung de o zi, in primul rand la ruperea coalitiei? Cu siguranta. Dar, pana la urma, in tot ac