Niciodată România profundă nu a fost atît de agasată de clasa politică. Din balamucul dintre partide sau candidaţi, oamenii simpli nu mai înţeleg nimic. Acolo conduce detaşat Traian Băsescu. În crîşma lui Bălosu, noul Moromete interpretează, spre disperarea Catrinei, acţiunile de la Bucureşti. „Bine le face, dom’le, parlamentarilor!“, explică la o ţuică fiartă. „Nu ne dau bani şi ei se lăfăie prin străinătăţuri!“, vine o replică. „Să-i desfiinţeze odată!“, cade sentinţa de la o altă masă. Întrebîndu-i de ce-l votează pe Băsescu, ei, cei care l-au ales de mai multe ori pe Iliescu, răspund în cor: „pentru că e bărbat, restul sînt domnişoare“. Aici e esenţa crudă a realităţii. Băsescu are un mesaj percutant care produce dezbateri. Gogoriţa cu puterea poporului prinde la oamenii săraci de înger, cei care, în mai bine de jumătate de secol, au fost obişnuiţi să decidă alţii pentru ei. În numele poporului s-au făcut cele mai mari monstruozităţi. Şi dictatorii au avut vocaţia referendumurilor. Cui îi pasă? „Scopul scuză mijloacele“ – ştiu cei care oricum nu-l votează. Majoritatea este obişnuită să ia bucatele rumegate. Aceasta s-a cam decis. Vrea un conducător care face băi de mulţime, care are, ca tot românul, amantă, bea în crîşme, într-un cuvînt e popular. Noul Moromete e băsescian. Şi aici e avantajul preşedintelui. De partea opusă, „domnişoarele“ se amăgesc sub duşurile calde ale sondajelor sau prin sălile pline cu activele de partid. Niciodată, în vreo campanie electorală, opoziţia nu a mai fost atît de seacă în soluţii. O singură idee consistentă, unitară, pragmatică a avut cu Iohannis, dar nu a fost în stare să o explice talpei ţării. În rest, convulsii, spasme şi victorii à la Pirus. Cine vrea o Românie a bunului-simţ, a moralităţii şi a normalităţii? Tanţa, care îţi pune paporniţa în braţe cînd te urci în tren? Geambaşul din gară? Mătuşa care vrea tătuc? P