Am citit de curand un articol pe un site de stiri in care se dadeau cateva exemple apropo de campania virtuala de la aceste alegeri. Se aminteau prezidentiabilii si se ridica in slavi prezenta PD-L pe netul acestei campanii, de parca conceptele de Web 2.0 ar fi patruns in fiecare rotita a masinariei pe care o cunoastem drept gherila digitala portocalie. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar campania curenta a PDL-ului pe internet nu merita prea multe premii sau aplauze. Din contra, pedelistii abia daca prind din urma ceea ce alte partide au testat si implementat in ultimii cativa ani. Per total, scena este aceeasi pentru toti acum: un site pentru candidat cu variate grade de complexitate, eventual cu blog integrat, conturi de Twitter si Facebook si niscaiva filmulete pe youtube. Si asta se face rapid, cu echipa tehnica facand conturile amintite si cersind prietenii, followeri si alte asemenea dovezi de popularitate fortata. E, in mare, cam aceeasi poveste cu stransul de semnaturi pentru candidati. Apoi, se face echipa de activisti online, recte postaci, care se pun pe scris sub coordonarea partidului sau firmei de interactive. Ii cunoasteti, o parte dintre voi chiar va regasiti in descrierea tocmai facuta, drept pentru care va urez postari inutile in continuare. Din cauza influxului de activism politic online in perioada alegerilor, nu numai ca audienta identifica mult prea usor astfel de eforturi, dar lupta devine mai mult de forma. In fine, mai exista si partea de reclama, bannere electorale si alte asemenea frumuseti grafice, unde se toaca banii mai ceva decat la campania din realitate, cu rezultate dubioase si greu cuantificabile. Postacii sunt tragicomici, reclamele inutile si viralele de campanie penibile, per total. De fapt, daca stam sa analizam efortul depus in aceste saptamani pe internet, cu greu putem identifica altceva decat prezenta politicului in online int