Înainte de Revoluţie, ţiganii din Ţăndărei erau părăsiţi într-un colţ de oraş, după o cale ferată. Era graniţa lor de lume, pentru trecerea căreia îşi luau bătaie zdravăn de la miliţie. Acum, nu numai că au păşit peste hulitul hotar, dar au ajuns şi în alte părţi de Europa, de unde s-au întors cu maşini cu volanul pe dreapta şi cu bani de vile. Unii, căci alţii au rămas peste şine, printre gunoaie şi nămoale.
1 /.
În Ţăndărei, oraş ialomiţean cu 12.000 de locuitori, nu este străduţă fără patru-cinci vile, ridicate cu opulenţă în cele mai ciudate locuri: lângă primărie şi biserică, pe latura unui parc sau între blocuri. Atât e nou în oraşul acesta, în care cuvântul "investitor" e o vorbă în vânt, iar "afacerist" înseamnă mare găinar.
De la Slobozia încep palatele ţigăneşti, dar densitatea acestor construcţii semi-ridicole atinge nivelul maxim în Ţăndărei. Dacă vă întrebaţi unde aţi mai văzut numele oraşului, vă amintin noi. Ţăndărei a făcut deliciul presei britanice, după ce reporterii unei publicaţii din Anglia au prezentat modul în care ţiganii din Ţăndărei au făcut bani în Regat.
Pe strada dirijorului Perlea, parfum de manea
Pe strada Ionel Perlea, care poartă numele unui faimos dirijor şi compozitor român, maşinile cu numere galbene şi volan pe dreapta trec cu viteză, lăsând în urma lor o adiere de manea. În fundul străzii, printre şi peste sălcii, se vede un ditamai căsoiul, mult mai înalt chiar şi decât turnul bisericii de secol XIX de peste drum.
Scările de la intrare, placate cu marmură, sunt atât de largi încât toţi piticii de piatră care populează grădina casei ar putea intra la braţ în cerdacul din faţa uşii. Mastodontul se sprijină pe câteva coloane, groase şi lungi de parcă ai fi în faţa Ateneului Român. Rromii au renunţat la tradiţie doar la acoperiş, unde obişnuita
