La adăpost, focşănenii fără un acoperiş deasupra capului au parte de un pat curat şi o masă caldă. Înfiinţat cu doi ani în urmă, în adăpostul temporar din Focşani stau chiar şi de ani de zile oameni ai străzii dar şi familii tinere cu copii mici. Pentru Romelia Dragomir, adăpostul temporar este locul căruia îi spune „acasă”. Tânăra, de doar 19 ani, locuieşte aici împreună cu soţul şi bebeluşul său, în vârstă de şase luni.

Cei doi tineri se declară norocoşi că li s-a acordat şansa de avea o viaţă liniştită şi condiţii de trai foarte bune.

„Am venit la centru cu aproape un an în urmă, când gazda la care locuiam ne-a dat afară în momentul în care a aflat că sunt însărcinată. Am rămas pe drumuri, părinţii mei nu mă primeau, iar socrii trăiau într-un apartament de două camere cu încă şapte copii. Găsirea unui loc şi pentru noi ar fi fost imposibilă. Din fericire, am găsit un adevărat sprijin în persoana doamnei Rodica Davideanu, care ne-a adus aici” , spune Romelia. La centru, tinerilor li s-a oferit o cameră doar a lor, o masă caldă în fiecare zi, dar şi multă înţelegere.

Fost militar, ajuns azilant

Emil Ciuciur a avut parte de o tinereţe frumoasă. Avea o soţie, doi copii, o casă, şi un loc de muncă sigur. Pînă într-o zi, când „palatul de cleştar” s-a dărâmat şi a rămas pe drumuri. De doi ani, este chiriaş permanent al adăpostului din Focşani.

„Am fost adjutant în cadrul armatei, unde am suferit un accident care m-a lăsat pe drumuri. Am executat un ordin fără aprobare scrisă şi uite aşa am rămas şchiop şi fără muncă. Soţia şi copiii m-au uitat şi acum trebuie să stau pe străzi” , spune Emil. Dacă noaptea are parte de un aşternut cald, ziua, bărbatul este nevoit să suporte frigul, foamea şi chiar să cerşească.

Constantin Filip, veteranul adăpostului

„De la înfiin