Duminică, în drum spre gară, m-a prins ploaia. Una din aia măruntă şi parşivă, cu picăturile reci-reci şi vântul iute ca limba de soacră. N-aveam umbrelă şi nici ea milă. În tren era uscat, dar răcoare: sistemul de încălzire se blocase. După un timp s-a făcut bine: eram mulţi oameni în vagon şi trupurile au încălzit hardughia. Trei ore am stat împreună respirând buză lângă buză, abur lângă abur, „hapciu“ lângă scuipat strănutat. Stătea un moş lângă mine şi din nas smiorcăia ca un elefant gripat.

Luni m-am trezit cu o durere în muşchi şi în gât. În tramvai am fost surprins de tipul ciudat cu mască chirurgicală pe gură şi de mucul vâscos care mi-a căzut brusc din nas. De unde veneau şi unde se duceau amândoi, eu nu pricepeam. Către seară, mucii se înmulţiseră, dar tipul cu mască chirurgicală rămăsese singular.

Marţi am aflat de la televizor că gripa mea are un nume special. M-am simţit mai bine până ce un nene ministerial mi-a spus de pe ecran că 20.000 de morţi ca urmare a gripei speciale ar fi un „mizilic“. Mi-am sunat medicul de familie, care era plecat, cum altfel, la un eveniment în familie. Am sunat un prieten medic care lucrează la spital, dar el avea deja gripa cu nume special. Am încercat să-mi păstrez calmul şi să urmez indicaţiile autorităţilor.

Miercuri am citit recomandările de pe site-ul Ministerului Sănătăţii: „Batistele personale nu se împrumută“. De câte ori pe zi împrumutaţi, vă rog, boieri dumneavoastră, batistele personale? Mai scriu că „mâna nu va fi dusă la ochi sau la gură decât după ce a fost spălată cu apă şi săpun“. Despre cealaltă mână nu suflă nimeni nici un cuvânt. Îmi veţi spune să încetez cu şaga, dar glumă nu-i că Institutul de Sănătate Publică afirmă că România se află pe ultimul loc în Europa în privinţa consumului de săpun.

Numai puţin, că îmi vine să strănut. Sper ca înainte să apuc să-mi spăl mâna. Pauză. @N_P