Încâlcit ca o perucă de clovn, şovăitor şi defensiv cum nu l-am auzit niciodată. Aşa a sunat discursul de la prânz al preşedintelui Băsescu. La finalul lui, într-o contradicţie copilărească cu ideile de bine public, sinergie naţională şi colaborare cu majoritatea, idei pronunţate mai devreme, preşedintele l-a numit pe Liviu Negoiţă. Hodoronc tronc!

1. Nu e un pas înainte aşa cum a promis preşedintele. Negoiţă e un Boc III cu şansele lui Croitoru.

2. Jeffrey Franks, omul care semnează pentru venirea banilor de la FMI a declarat pe 30 oct – deci în plină aşteptare înfrigurată a bizarului guvern Croitoru, următoarele:

“Problemele cu care se confruntă România nu pot fi rezolvate de un singur partid, ci de o largă coaliţie de forţe”.

Aşadar, omul a făcut, pe cât i-a permis principiul neamestecului şi imparţialitatea instituţiei pe care o reprezintă, O SUGESTIE. A arătat direcţia în care se aşteaptă Fondul să se îndrepte soluţia politică, pentru ca noi să încasăm banii de pensii. Nu spre UN PARTID. Şi anume spre o largă coaliţie, adică, spre O MAJORITATE.

3. Argumentul cu primarul ales cu 80% e nepermis de neserios. E de nivelul unei replici de talkshow la o televiziune locală. Sunt zeci de primari cu procentele lui Negoiţă (şi ale lui Johannis). Acest lucru nu avea ce căuta pe buzele unui şef de stat într-un moment atât de serios.

4. E limpede că guvernul Negoiţă nu va trece. Au declarat-o dealtfel şi reprezentanţii majorităţii “transparente”. Mă întreb: e posibil ca Traian Băsescu să-şi imagineze că va trece? Dacă da, înseamnă că mintea cea mai ascuţită în materie de tactici politice a intrat în regim de avarie. Iar dacă totuşi această minte funcţionează normal şi Traian Băsescu ŞTIE că guvernul Negoiţă va cădea, cum rămâne cu blocajul, cu criza, cu interesele ţării şi celelalte? Să conteze aşa de amarnic victoria la prezidenţiale încâ