La mijlocul anilor '90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.
Rezumatul episoadelor precedente: Rapid a intrat in Europa. De bucurie, ceferistii au intrat in greva. Bill Clinton s-a hotarat sa ia in brate Europa. Din acelasi impuls umanitar, sotia sa a infiat un extraterestru.
Motto: "Bade Ioane, m-am gandit sa-ti fac" (Tudor Arghezi, "Blestem")
Renuntand la excursia in Bosnia (numai din lipsa de bani, ca altfel in lupte erau caliti, in fiecare zi se antrenau 13-15 minute), Luminita si Zizi se pregateau sa revina la treburile lor - fara a putea preciza care ar fi acestea - cand cineva batu la sonerie. Aveau o sonerie simpatica, formata dintr-o secera si un ciocan.
Era Ilie Ilie, bunicul lui Zizi, care luptase pe ambele Fronturi si ulterior se delimitase se amandoua.
- Circula trenurile? se mirasera gazdele.
- Ba, ca-m venit c-o drezina.
- Aoleo! Si de ce atata zdroaba?
Mosul privi chioras spre Luminita si sopti:
- Sa iasa muierea...
Luminita ridica din umeri si iesi. Caine ridica si el din umeri si iesi, desi era imposibil sa fi crezut ca e vorba despre el. Ramas doar cu nepotul, Ilie mormai incurcat:
- Am venitara sa-mi fac si io rost de-o alifie din aia, Blend-A-Med, care-ntareste. Ca la noi nu se gaseste decat numa' din ailalta, care-ti face dintii ca cerneala.
Zizi incepu sa rada:
- Cati ani ai matale, bunicule?
- Merg pe suta. No, si ce-i? Ce mai e o suta azi!?
In acest timp, Luminita si Caine se plimbau. In oras, din cauza grevei mecanicilor de locomotiva, pentru prima data erau mai multi cetateni decat buticuri. O anumita parte a populatiei cumpara actiuni si dolari. Restul priveau apatici o procesiune
