DANIELA ZECA ne-a făcut o imensă surpriză, publicând un roman de dragoste incandescent, Istoria romanţată a unui safari, replică feminină şi postmodernă a celebrului roman Maitreyi al lui Mircea Eliade. Am mai folosit, în caracterizarea cărţii, aceste cuvinte, dar revin pentru câteva explicaţii necesare.

Intâi, de ce surpriză? Pentru că Daniela Zeca a evoluat în ultima vreme către un stil academic, elaborând studii savante consacrate televiziunii. Este adevărat că în acele studii putem identifica acum, judecând retrospectiv, o pasionalitate secretă, dar în momentul apariţiei lor ele o recomandau pe autoare ca străină cu totul de ideea scrierii unui roman de dragoste.

Pe de altă parte, suntem, mulţi dintre noi, sceptici atunci când ne-o imaginăm pe o femeie reprezentându-şi dragostea. Credem că ea nu poate fi decât Cătălina şi suntem convinşi că nu va reuşi să se ridice la cosmicitatea iubirii, că va produce cel mult o poveste romanţioasă, care va plăcea exclusiv cititorilor de modă veche. Putea să ne pună pe gânduri apariţia, cu un an în urmă, a unui roman de dragoste cuceritor, satiric-metafizic,Copilul de foc, publicat de prozatoarea şi traducătoarea Mirela Stănciulescu. Dar puţină lume a reuşit să-şi procure acel roman, difuzat precar, şi în plus, cum autoarea nu este integrată într-un sindicat al succesului, nu i s-a dat aproape deloc atenţie.

Istoria romanţată a unui safari se înscrie inevitabil, ca o replică, în succesiunea lui Maitreyi, întrucât, ca şi Mircea Eliade, Daniela Zeca aduce în prim-plan un bărbat şi o femeie aparţinând unor civilizaţii diferite, greu compatibile - cea arabă şi cea europeană. Numai că de data aceasta femeia reprezintă spiritul european (şi din perpectiva ei este scris romanul, chiar dacă pronumele şi verbele nu sunt folosite la persoana întâi), în timp ce bărbatul este purtătorul de exotis