NU DEMULT am dat peste ecourile unui conflict între doi scriitori - ignorat de posteritatea literară - dar care, la vremea lui, a stârnit multe pasiuni şi aprinse comentarii.
El mi-a fost dezvăluit de această telegramă, pe care o reproduc întocmai:
ZIARUL CUVÂNTUL BULEV ELISABETA BUK
2727 30 20 8.10
REVOLTATI DE GESTUL LAS AL VELMASCARICIUI VALATUC TEODOREANU TRIMITEM UN SARUT OMAGIAL POETULUI ŞI PUBLICISTULUI ION CALUGARU. SASA PANA, A ZAREMBA. A DIMITRIU PAUSESTI.
Cuprinsul ei m-a surprins cu atât mai mult cu cât pe doi dintre cei amintiţi în text, anume Păstorel şi Al. Dimitriu-Păuşeşti, îi cunoscusem personal şi în cursul convorbirilor pe care le avusesem, la solicitarea mea îmi evocaseră multe amintiri, fără însă a pomeni vreodată de cele întâmplate.
E adevărat, eu am avut plăcerea să-i întâlnesc şi să discut cu ei la mai bine de douăzeci de ani de la incident şi poate că acesta se estompase în amintirea lor sau, cine ştie?, nu-i mai acordau nici o importanţă.
Dar pentru că cele aflate din textul telegramei distonau atât de categoric cu personalitatea lor, aşa cum mi s-a înfăţişat mie - Păstorel cu amabilitatea, sclipitoarea-i inteligenţă şi talentu-i de povestitor, iar Al. Dimitriu-Păuşeşti, ca un autentic cărturar şi om cu vederi largi - am fost incitat să descopăr cum stăteau cu adevărat lucrurile.
Şi am fost, mai întâi, ajutat de data indicată de ştamplia poştei de pe telegramă: 20.IX.1929. Iar întrucât ştiam că Ion Călugăru fusese pe atunci redactor la „Cuvântul" lui Nae Ionescu, răsfoind colecţia ziarului de acum optzeci de ani am dat de cauza supărării lui Păstorel. Şi anume, o scurtă cronică dramatică la „Rodia de aur", o piesă scrisă împreună cu Adrian Maniu şi prezentată, în premieră, pe scena Naţionalului bucureştean.
Public
