Ne batem joc de istorie. In timp ce altii lustruiesc pietrele, le ticluiesc o poveste si scot milioane din turism, noi avem monumente de mii de ani, cu povesti incredibile, pe care le neglijam si le abondonam.

Vorbim astazi despre Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, un loc al nimanui, pasat de la unii la altii, cu inconstienta si iresponsabilitate, de autoritatile statului. Fericiti ca nu-i baga nimeni in seama, vizitatorii ingroapa cu succes fosta cetate in munti de coji de seminte, iar natura le desavarseste opera, acoperind locul cu balarii.

Cu o carte despre Romania si un caine latos, David a venit tocmai din Franta sa vada capitala Daciei: Sarmizegetusa Regia, un loc ascuns de catre daci, dar mai ales de catre autoritatile contemporane, printre munti. Drumul n-are indicatoare, e plin de gropi si obstacole, rupt si de netrecut cu masina, asa ca ne oprim, iar francezul isi ia cainele si o apuca la pas. Este un drum judetean, receptionat de mai marii Hunedoarei in vara cu mare pompa si distrus imediat de ape. Un drum care a inghitit 78 de miliarde de lei vechi.

Pe directia indicata de un localnic si dupa aproape o ora de mers pe jos, francezul intra in cetate, monument incadrat in patrimoniul UNESCO. Era pregatit sa plateasca o taxa de intrare, sa cumpere pliante cu informatii, ba chiar sa angajeze un ghid. Dar nimic din toate acestea nu exista. Stii ca ai ajuns la Sarmizegetusa doar dupa turistii care trec incarcati cu papornite pentru picnic si dupa bucatile de piatra care amintesc de zidul cetatii, scrijelite cu mesaje de dragoste.

Multi ajung aici convinsi ca locul e incarcat de energie, aprind lumanari si stau de vorba cu Dumnezeu sau cu Zamolxe. Nimic nu mai aminteste de stralucirea cetatii despre care am invatat in cartile de istorie.

Sanctuarul de adezit arata ca o gramada de bolovani, de balarii si un rug de mure. Istori