Mureşeanul Szasz Attila practică fotografia de peste 20 de ani, fiind un expert al portretelor şi al pozelor sportive. Pentru cea mai mare parte dintre noi, pozele reprezintă urme ale trecutului sau simple amintiri. Cei care aleg să facă din fotografiere o artă sunt puţini şi dedicaţi pasiunii lor. Szasz Attila era copil atunci când s-a apucat de fotografie. „Eram prin clasa a IV-a sau a V-a, nu mai ştiu exact, când m-am înscris la cercul foto de la Casa Pionierilor. Îmi amintesc că bunica mi-a cumparat un aparat foto Smena, care pe atunci era 300 de lei. Îmi plăcea foarte mult să fac poze, fotografiam tot ce apucam: familia, colegii de clasă, locuri pe unde umblam; totul era o joacă pentru mine”, povesteşte Attika, aşa cum e cunoscut în cercurile de apropiaţi.
Chiar dacă a fost vorba de „dragoste la prima vedere”, costurile deveniseră din ce în ce mai mari pentru a progresa în ale fotografiei. Fotografiile alb-negru dveniseră un clişeu, iar cele color necesitau fonduri de care băiatul nu dispunea. În plus, la începutul anilor ’90 cercul foto din Târgu-Mureş a fost închis, iar mureşeanul s-a redirecţiont către informatică.
Fotografia informatizată
Devenise un trend ca tinerii să deţină un calculator acasă, iar informatica a juns să ocupe un spaţiu important în universul lui Attila. Totuşi, odată cu trecerea timpului, apariţia pe piaţă a aparaturii digitale de fotografiere l-a încuraţat pe tânăr să revină la mai vechea dragoste.
„Când au inceput să apară aparatele digitale s-a trezit în mine dorul pentru a face fotografii. Era un mare avantaj faptul că puteam face liniştit poze, fără ca acest lucru să necesite nevoia unui studio profesional. Am avantajul, în ceea ce priveşte aparatura foto digitală, că o înţeleg mai bine decât fotografii care au trecut de la film la digital, deoarece înţeleg partea tehnică mai bi
