A jucat rugby, baschet, iar singura operaţie pe care a avut-o a fost cea de apendicită. Ani la rând şi-a adunat toată energia pentru a munci, pentru a-şi clădi o carieră frumoasă. Acum visează la plimbări prin parc în care să poată privi liniştit lumea şi natura. Visează la o familie. La un copil. La linişte. Visează să poată trăi.
"Ca oricare tânăr de vârsta mea, până acum câteva luni nu mă gândisem niciodată la moarte. Cel puţin nu la a mea. Mă numesc Bogdan Curelea, am doar 28 de ani şi simt că mai am atât de multe de făcut pe acest pământ. Mă simt pierdut printre diagnostice fatale şi mi-e teamă de ziua fatidică, acea zi în care voi fi pe masa de operaţie, neavând certitudinea că o să mă mai trezesc vreodată." Aşa îşi începe Bogdan povestea. Trist. Cu emoţii şi cu temeri. Acum, de când a aflat că boala nu mai poate fi ţinută în frâu, Bogdan numără timpul în clipe de speranţă, în oameni care îi întind mâna, sprijinindu-l, în mii de euro pe care trebuie să-i scoată din piatră seacă pentru a putea să se salveze.
PRIMELE SEMNE
Într-o seară a simţit că mâna dreaptă îi este năpădită de furnicături. După câteva minute, mâna îi înţepenise. Nu o mai putea mişca. La fel s-a întâmplat şi cu piciorul drept. Paralizat complet. Medicii au căutat îndelung diagnosticul corect. După săptămâni întregi de plimbat prin spitale, după ce părerile au fost împărţite, ba că ar avea hernie de disc, RMN-ul şi tomograful au arătat că în creierul tânărului se cuibărise un cavernom, un fel de ghem de vase de sânge care produc pareze. "Manifestarea clinică a acestei malformaţii rare sunt crizele epileptice, hemoragia internă, cefaleele. În trecut, persoanele care sufereau de această boală nu aveau şanse mari de supravieţuire. Cavernomul se dezvoltă în apropierea centrilor nervoşi ai creierului, iar intervenţia chirurgicală este foarte dificilă", explică Bogdan
