ÎN SFÂRŞIT s-a redeschis Studioul de Concerte „Mihail Jora". Renovat, întinerit, prietenos, luminos, cel mai important studiou de concerte al Radiodifuziunii bucureştene şi-a reprimit săptămâna trecută publicul meloman. După deschiderea oficială a stagiunii. întârzierea o datorăm unei finanţări întârziate venite de la ministerul de resort. Totul e bine când se termină cu bine. Aşa e oare?

Nici nu mă pot gândi la vechea înfăţişare! Vetustă, cu o pardoseală de linoleum jerpelit. Acustica era, însă excelentă. Acum sala arată civilizat. Are un aspect ce o situează la nivelul sălilor bune din Europa. Spaţiile sunt, în general, bine rostuite. în schimb sonorizarea interioară a sălii a devenit inegală. Sper că nu definitiv. Este posibil că speteaza mult înălţată a scaunelor reprimă circuitul sonor. Nu „adună" sunetele. Odată cu reinstalarea orgii, odată cu remodelarea fundalului scenei, lucrurile se pot îmbunătăţi. Este necesară consultarea unor specialişti acusticieni. Eventual pentru instalarea unor panouri reflectorizante. Acum sunetele grave nu au profunzime. Cele medii şi cele acute se asamblează greu. Ufff... Parcă s-ar potrivi vorba aceea: „Unde dai şi unde crapă!"

În fine! S-avem răbdare. S-avem speranţe că acusticienii îşi vor spune cuvântul. Că aceştia vor fi ascultaţi. Că se va acţiona în consecinţă.

Cea mai dezavantajată a fost pianista Dana Borşan, solista „Imperialului" beethovenian. Abia în finalul Concertului efortul de repliere sonoră al domniei sale a dat rezultate. S-a redobândit elocvenţa strălucitoare a declamaţiei solistice proprie acestui magnific opus. însuşi maestrul Horia Andreescu, dirijorul concertului, în demersul său a dovedit o eficienţă treptat câştigată pe parcursul Tablourilor dintr-o expoziţie de Mussorgski; a fost prezentată versiunea orchestrală de o uimitoare sugestie timbrală, versiune da