Este posibil ca Mircea Geoana sa fie, in particular, un liberal sub acoperire, asa cum sustine Dinu Patriciu, dar, cel putin in public, liderul PSD este fidel crezului social-democrat. In programul sau, Geoana se pronunta impotriva cotei unice de impozitare si pentru impozitul progresiv; pledeaza pentru cresterea masiva a rolului statului in economie si in societate prin crearea unor institutii care sa supervizeze piata si sa gestioneze investitiile publice; sustine introducerea in Constitutie a garantarii de catre stat a drepturilor sociale. Acestea sunt elementele unui proiect de inginerie sociala tintind realizarea unui stat socialist. Mircea Geoana are tot dreptul sa doreasca sa faca din Romania un stat socialist si, atata vreme cat isi asuma deschis optiunea, este liber sa o faca.
Candidatul Traian Basescu are, la randul sau, o oferta "populara" destul de limpede conturata, in sensul in care pledeaza pentru libertate individuala, competitivitate, taxe si impozite mici, clasa de mijloc puternica, descentralizare, institutii de stat reduse si eficiente, pe de o parte, dar si pentru solidaritate, echitate, "bine comun" si justitie sociala. Este genul de program pe care il gasim la mai toate partidele crestin-democrate si/sau populare din Europa, fara inovatii spectaculoase. Din nou, este un program in limitele ideologice asumate de actualul presedinte, fara devieri prea mari de la mainstream-ul familiei politice de la care se revendica.
Cu totul altfel stau lucrurile cu candidatul liberal Crin Antonescu, care ar trebui sa reprezinte un partid de dreapta, ba chiar, dupa propriile spuse, singurul partid de dreapta din Romania. In acest sens ar trebui sa ne asteptam ca Antonescu sa sustina statul minimal, piata libera putin sau deloc reglementata, economie privata, taxe si impozite mici, descentralizarea programatica, programe sociale minime, la n
