Preşedintele PNL nu ţine să ajungă la guvernare, dar liderii partidului se aşteaptă să-i aducă la putere după prezidenţiale. Sursa: AgerpresSursa: Vlad Stănescu
1 /.
Alegerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL s-a produs după 20 de ani în care acesta s-a specializat în opoziţie, atât în afara, cât şi în interiorul partidului. Prestaţia sa a căpătat credibilitate în condiţiile în care de numele lui nu a fost legat niciun scandal cu impact mediatic major. Un mare atu al liderului PNL a fost abilitatea oratorică, probată în special în parlament.
În interiorul PNL, a părut că joacă la nesfârşit în acelaşi scenariu. Smulgea aplauze cu discursurile de la şedinţe, dar voturi primeau adversarii săi, care puneau pe masă lucruri concrete. A candidat în 2001 la şefia PNL, dar a fost depăşit de Valeriu Stoica şi de Călin Popescu-Tăriceanu, clasat pe locul 2.
Antonescu a fost cel mai vehement contestatar al protocolului semnat de Valeriu Stoica şi PSD, în condiţiile în care Tăriceanu fusese în delegaţia de negociatori. “Le zice pe bune Crin!”, comentau liberalii, pe holuri, discursul despre demascarea colaborării cu “neocomuniştii”. Vorbe frumoase, dar protocolul conţinea o anexă secretă despre câteva sute de liberali, care urmau să fie păstraţi în funcţii.
Împotriva alianţei cu PD
Peste un an, radicalii din PNL s-au trezit că Stolojan vrea şefia partidului. Antonescu, Orban, Tăriceanu, Ruşanu, Boureanu au atacat dur faptul că Stolojan a înlocuit alegerea uninominală a membrilor conducerii centrale cu lista propusă de preşedinte.
Crin Antonescu a mers până la capăt, alături de Ludovic Orban, candidatul radicalilor la şefia PNL, dar s-au trezit singuri. Restul colegilor de grupare au bătut la uşa lui Stolojan şi au intrat, cuminţi, pe listă.
Antonescu a strâns aplauze, dar delegaţii au v
