Candidatii au pus notele pe stativ si-si interpreteaza istoria. Crin Antonescu vrea sa para un elev de la seminarul teologic si canta la vioara ca un elev japonez, adica pune degetele unde trebuie, dar nu-i iese partea cu simtirea.
Mircea Geoana a intrat in pielea de Ivy League, tine in brate un violoncel si e plin de sentiment, dar canta fals.
Si Traian Basescu ciupeste corzile binisor si, desi tot mai multi il vad usor obosit, si tot mai lipsit de inspiratie, eu nu cred ca s-a schimbat. S-au schimbat doar conditiile terenului, a capatat alti adversari. Dar e tot bondarul vesel care sta pe spate, pe o frunza, si tine pe burtica galbuie si pufoasa o ukulele.
Nu pretinde ca interpreteaza Allegro de Fiocco, isi plimba doar degetul mare pe corzi si daca-l vezi din departare, pare lesinat. De aproape, observi cum ochii privesc in toate partile. Un bondar cu periscop.
Nu ai impresia ca are o existenta grea, dar adevarul il cunoaste numai el. Pentru alte specii nu-i usor sa fii atent la toata productia de miere, sa o cantaresti, sa analizezi unde te infingi ca sa demantelezi fagurele. Pentru el e floare la ureche. Si consumul nervos e mare, pentru ca bondarul face polenizare la greu, are organ de analiza, sinteza si forta de interventie rapida. E inteligent.
Cea mai recenta isprava este lansarea ideii unui guvern impreuna cu liberalii. Stie ca, in urma cu cinci ani, alaturi de ei a reusit sa capaciteze electoratul de dreapta sa-si doreasca schimbarea. Acum, mare parte dintre oamenii care au crezut sunt nehotarati, viseaza tot o schimbare, dar in atitudinea lor. Isi doresc sa isi doreasca. Asa ca oferta facuta lui Crin Antonescu i-a pus pe ganduri.
Traian Basescu stie ca liberalul nu are cum sa raspunda pozitiv. Isi vede de rondo, pentru ca nici el nu e prost. Daca ar fi sovait, ar fi pierdut din elector
