Exista o isterie a criticilor la adresa presedintelui care, atunci cand se porneste, nu se mai opreste chiar daca acestia si-au epuizat resursele, chiar daca ajung sa nu mai aiba "materie prima" si nici argumente impotriva sefului statului. Pana la urma, din moment ce te-ai pornit, ajungi sa critici din inertie.
Sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa ne desprindem de simpatiile sau antipatiile noastre obisnuite, sa ne rupem de judecatile si prejudecatile noastre politice pentru un moment si sa reflectam un moment doar la mecanismele care s-au declansat in tabara antibasescienilor. Din momentul in care vom avea o imagine mai clara a acestui grup ii vom intelege mai bine si pe ceilalti, pe adversarii lor, care fac exact acelasi lucru, doar ca invers.
Sper ca va fi evident, intr-un final, ca ambele tabere, sau cel putin majoritatea reprezentantilor acestora, il critica sau il apara pe Traian Basescu fara a mai fi determinati in actiunile lor de vreun motiv concret, de o cauza obiectiva si bine intemeiata in realitate. In schimb, partizanii din ambele tabere vor ramane asa cum sunt in realitate - incremeniti in clisee, in dogme si prejudecati pe care refuza sa le puna din principiu in discutie.
Nu ne intereseaza daca criticii lui Basescu sunt platiti, fac acest lucru din credinta proprie sau pur si simplu din prostie. Sa ne limitam la cateva elemente din discursurile lor, la ticurile lor de rationament si la derapajele de exprimare pe care cei mai multi dintre ei le exerseaza.
Cei mai multi dintre opozantii constanti ai presedintelui critica doar pentru ca au dorinta de a se situa de cealalta parte a baricadei, pentru ca este mai importanta dorinta lor decat analiza faptelor si vorbelor, pentru ca ideea in sine de a gasi puncte slabe este din start deasupra celei de a intoarce pe toate fetele o situatie in sine. Este infin
