ÎN MOD obiectiv, trebuie să recunoaştem că Mircea Handoca şi-a dobândit, în vremea noastră, un prestigiu de eminent exeget şi editor al operei lui Mircea Eliade. De peste patru decenii, Mircea Handoca s-a dăruit, cu pasiune, deplină competenţă şi impresionante eforturi, misiunii de a-l integra pe marele scriitor şi savant în patrimoniul spiritualităţii şi creativităţii româneşti, de a-i readuce în circulaţie operele fundamentale, scrierile inedite descoperite în arhiva personală păstrată în ţară de sora sa, doamna Corina Alexandrescu, şi în fondurile marilor noastre biblioteci şi instituţii de cultură, ca şi publicistica sa rămasă uitată în ziare şi reviste din perioada interbelică. în trecutele vremuri, când la noi în ţară nu exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri. De un nepreţuit ajutor i-a fost însuşi Mircea Eliade, pe care a avut fericirea să-l cunoască personal în 1985, întreţinând apoi un permanent contact epistolar, şi care i-a încredinţat manuscrise originale inedite şi câteva mii de copii fotografice ale unor scrieri aflate în străinătate. Astfel, după 1989, Mircea Handoca a putut să publice volumele Nuvele inedite (1991), Morfologia religiilor. Prolegomene (1993), Erotica mistică din Bengal (1994), Jurnal de vacanţă (1995), Coloana nesfârşită (1996), Viaţa nouă (1999), Dubla existenţă a lui Spiridon Vădastra (2000). La acestea s-au adăugat propriile sale volume de cercetări, dintre care amintim Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalităţi proteice (1992), Mircea Eliade. Biobliografie, vol. I-IV (1997-2007), Viaţa lui Mircea Eliade (2000), Pro Mircea Eliade (2000).

Recent, Mircea Handoca ne-a oferit un nou volum deosebit de interesant, intitulat Mircea Eliade. Pagini regăsit