Unirea Urziceni şi Glasgow Rangers au încheiat definitiv conturile prin meciul disputat miercuri seară în Ghencea. Bărăgănenii au învins la puncte cu un 4-1 similar cu scorul obţinut tot de ei la Glasgow. Dar cele patru puncte câştigate de Unirea în dubla cu Glasgow nu mai sunt ameninţate de vreun recurs al revanşei, au stabilitate, au greutate în clasament. Este realitatea cea mai durabilă care rămâne după experienţa scoţiană a Unirii Urziceni. O realitate peste care Unirea trebuie să mai aşeze ceva consistenţă pentru a aştepta în bucurie primăvara. Meciurile Unirea Urziceni - Sevilla (din 24 noiembrie) şi VFB Stuttgart - Unirea (din 9 decembrie) au de-acum o altă motivaţie de start. Iar fotbaliştii lui Dan Petrescu, un alt aplomb. Ei au deja identitate europeană.

Cred că Unirea Urziceni are potenţial fotbalistic pentru a ajunge în primăvara europeană. Pentru o astfel de posibilitate a pledat mai convingător remiza din Ghencea decât victoria de poveste de la Glasgow. Victorie pe care am petrecut-o fără să mă înalţ pe vârfuri aşa cum au făcut-o artificierii focurilor bengale. La Glasgow, întâmplarea a aşezat la picioarele românilor favoruri cu nemiluita. La un moment dat, am trăit cu impresia că ambele echipe urmăresc acelaşi obiectiv. Sau, mai bine zis, am avut impresia că soarta vrea să facă din Unirea o echipă victorioasă, iar Rangers nu are nimic împotrivă. Meciul din Ghencea, în schimb, a fost unul adevărat. Scoţienii au etalat o determinare de toată lauda în intenţia de a obţine revanşa. Ei au suplinit prin hărnicie şi atitudine deficitul unor exprimări fotbalistice deseori modeste. Numai că şi Unirea a stat pe picioare graţie aceleiaşi atitudini etalate şi în competiţia internă. Iar la plusul de material băgat de scoţieni, românii au plătit cu sec prin calităţile cu care te naşti.

Într-un astfel de meci am zis că este bine cât timp tabel