Minciunile adulţilor. Indicii ale înşelătoriei în căsnicie, afaceri şi politică

Paul Ekman, Editura TREI, 2009

Studiul lui Paul Ekman, profesor de psihologie la University California, San Francisco, abordează acea varietate a atitudinilor umane legate de comportamentul nostru în relaţiile cu ceilalţi atunci când cineva minte sau înşală. Ce este minciună, dar omisiune? Cum ne puteam da seama când cineva minte? Există un limbaj al trupului sau o mimică adecvată în asemenea momente după care mincinosul se poate da de gol? Este acesta un om rău sau poate fi şi unul bun? La asemenea întrebări, dar şi la numeroase altele, răspunde Ekman, printr-o cercetare amănunţită. El explică scrierea cărţii prin aceea că „a minţi este o caracteristică atât de răspândită a vieţii încât o mai bună înţelegere a acestui fenomen este relevantă pentru cele mai multe afaceri umane“.

Uneori, minciuna este benignă, dar sunt momente în care înşelătoria este scandaloasă, fie că se petrece în căsnicie, afaceri sau politică. Sunt oferite numeroase exemple de minciuni obişnuite, ca şi de minciuni sfruntate, în domeniul politic, de pildă, începând cu modul cinic în care l-a „dus de nas“ Hitler pe Chamberlain, când a promis solemn că nu o să atace Cehoslovacia şi până la dedesubturile afacerii Watergate, cea care a dus la căderea preşedintelui american Richard Nixon. Nici domeniul artistic nu este de lepădat: Othello dă chiar numele unei „erori“. După ce o anunţă pe Desdemona că i-a ucis iubitul, pe Cassio, el interpretează neliniştea ei ca pe o dovadă a faptului că avea într-adevăr o relaţie cu el. Othello nu bănuieşte deloc că Desdemona e neliniştită pentru că murind Cassio ea nu se mai poate apăra şi este conştientă că Othello nu va ezita să o ucidă.

Dar minciuna de zi cu zi, din viaţa obişnuită, este în mare măsură terenul cercetării întreprinse de Ekman, cel care ne vorb