- Politic - nr. 413 / 6 Noiembrie, 2009 Din capul locului tin sa precizez, ca ziarist care-si respecta statutul, ca n-am fost, nu sunt si nu voi fi vreodata "avocatul" domnului presedinte Traian Basescu. Nu-i sunt dusman, nu-i sunt nici prieten. Nu l-am ridicat in slavi. Dar nici nu l-am blamat, nici nu l-am balacarit. Il cunosc suficient, vreme de patru ani (1996-2000) am fost vecini de banca parlamentara in Camera Deputatilor! Am adoptat, intotdeauna, o pozitie impusa de echidistanta necesara jurnalistului situat in afara oricarei optiuni politice. Am pastrat, de fiecare data, masura si bunul-simt, atunci cand ii aduceam critici indreptatite, bazate doar pe fapte, nu pe inchipuiri. Nu putine au fost sagetile critice ale subsemnatului, atunci cand gafele si incalcarile Constitutiei, de catre presedinte, s-au tinut lant. L-am si laudat, sustinandu-i demersurile, nu de putine ori, atunci cand merita. Dovada-i pozitia subsemnatului fata de atitudinea lui ferma, verticala, atunci cand, sarind peste cal, obraznicindu-se, "scaunasii" si adeptii lor cereau, zgomotos, autonomia teritoriala, pe criterii etnice, a Tinutului Secuiesc, in inima de Romanie. Ca oricare om, domnul Traian Basescu este supus, si el, greselii, desi, in cazul lui, ca presedinte al Romaniei, gafele in alte dimensiuni se masoara. N-am sa inteleg, insa, o anume rautate, manifestata, repetat, la o televiziune (careia, ca de obicei, refuzam sa-i facem publicitate!). Pe Traian Basescu nu-l poti lauda pentru lacrimile de crocodil varsate, conjunctural, pe umarul lui Theodor Stolojan, pe vremea manipularii fatise a acestuia de catre actorul-jucator. Sa tratezi, insa, cu mistocareala de mahala, sa-ti bati joc de lacrima mijind "in coltul ochiului", atunci cand recita o poezie scrisa, pe indepartate mari, cu gandul la mama, sa-l iei peste picior atunci cand, emotionat, rosteste cateva cuvinte despre Tricolor