Comedie neagră şi fabulă istorică, „Underground”, capodopera regizorului Emir Kusturica, ne ţine captivi într-o lume mişcătoare şi intensă, ca însăşi viaţa.
Doilea Război Mondial şi până la mijlocul anilor ’90, când Iugoslavia exploda în conflicte etnice şi genocid. „Un război nu este război adevărat dacă fraţii nu se ucid între ei”, aceasta este replica centrală a filmului, în jurul căreia gravitează istoria şi toate acţiunile personajelor.
Trădarea celui mai bun prieten
Figurile centrale ale filmului sunt doi prieteni, eroi ai rezistenţei antifasciste, pe care istoria şi, mai ales, rivalitatea pentru inima aceleiaşi femei (Mir jana Jokovic) îi despart la finele celui de-al Doilea Război Mondial.
Marko (Miki Manojlovic) devine demnitar al regimului comunist, în vreme ce Blacky (Lazăr Ristovski) şi partizanii lui continuă rezistenţa dintr- o subterană, fără să înţeleagă că războiul a luat sfârşit, iar lumea s-a înscris pe traiectoria unei noi orânduiri.
Bregovic face muzica
De fapt, Marko, traficant de arme pe piaţa neagră, omite să le spună celorlalţi că războiul s-a terminat. După cinci decenii, Blacky şi cei care au mai rămas în viaţă ies din subsol doar ca să constate că războiul continuă.
În pivniţa în care Marko îl „închide” pe prietenul său pentru toată durata epocii comuniste, vor intra şi lăutarii lui Goran Bregovic, cel care sem nează coloana sonoră a filmului. Aceştia punctează cu muzica lor dezlăn ţuită fiecare eveniment, însoţind bucuriile, tristeţile, nunţile, naşterile şi moartea. Atmosfera incredibilă creată de Kusturica e suprarealistă, burlescă şi, totodată, încărcată de tragism.
Filmul lui Emir Kusturica a câştigat Premiul Palme d’Or la festivalul din anul 1995 de la Cannes, precum şi Premiul pentru cel mai bun film străin, în 1997, din partea S
