ÎNTR-UN foarte proaspăt eseu-manifest, filozoful Peter Sloterdeijk deplîngea omogenizarea, caracterul steril al spaţiului politico-publicistic, transformarea scenei de dezbateri într-o colivie plină de spirite laşe, care vociferează şi protestează vehement la orice abatere de la regulile cuştii. Enervările autorului,ceva mai temperate în cuprinsul tratatului său etico-filozofic intitulat Trebuie să-ţi schimbi viaţa, au cauze cît se poate de reale şi concrete, expuse de altfel şi în discursul său publicistic. Surprinzătoare este însă impresia lui Sloterdeijk că, în letargocraţia ce domneşte în sfera dezbaterilor publice, ar exista o porţiune clar delimitată, în care discursul pulsează, mai expresiv, mai curajos,mai diversificat ca niciodată. În această fîşie neatinsă de paralizia generală ar locui literatura germană contemporană de ultimă oră. Cazul Hertei Müller confirmă justeţea impresiei, chiar dacă ceea ce se înţelege prin „beletristică" nu se reduce la temele şi scriitura laureatei din această toamnă a Nobelului pentru Literatură.

Fiindcă, în aşa zisul spaţiu al beletristicii, există şi un colocatar, un intrus , căruia tocmai criza economică i-a creat cele mai prielnice condiţii de expansiune: aşa numita literatură all age, pentru toate vîrstele. Semnalul, antologicul Harry Potter. Acum literatura de tip „fantasy" domină listele de bestsellers iar în Germania s-au creat două tabere: cea a partizanilor şi cea a adversarilor aşa numitului escapism.Miturile, basmele, poveştile au fascinat dintotdeauna copiii şi adulţii - susţin adepţii evazionismului. Principiul plăcerii primează, beletristica pentru toate vîrstele poate satisface la urma urmei şi unele exigenţe estetice şi nevoi cognitive. Dimpotrivă, imaginea simplistă a unei lumi în care lupta dintre bine şi rău se poartă în baza unor scenarii narative standardizate, stereotipe, sfîrşindu-se inv